Pacea este mai de preț decât dreptatea

Cei care „iau numele Domnului în deșert” încalcă porunca a treia din Decalog și nu Îl mărturisesc pe Dumnezeu așa cum poate cred ei în neștiința și ignoranța lor, ci doar își justifică propriile interese și slăbiciuni printr-o invocare nepotrivită a numelui lui Dumnezeu. Adevărata mărturisire este însoțită de dragoste, smerenie și îngăduință față de aproapele, iar dragostea este măsura tuturor lucrurilor. Cine Îl invocă pe Dumnezeu, dar seamănă ură, dispreț sau dezbinare în jurul său, contrazice tocmai esența credinței. Adevărata mărturisire nu constă în strigăte vehemente sau argumente rigide, ci în dragostea care schimbă inima omului. Adevărul nu are nevoie de forță lumească, ci de lumină; el nu poate fi impus prin strigăte sau agresivitate, ci este trăit cu blândețe și discernământ. Acolo unde lipsește iubirea, lipsește și adevărul, iar râvna care nu are la temelie iubirea devine o expresie a fanatismului, nu a credinței autentice. Râvna fără înțelepciune nu este altceva decât o formă de înșelare. Fanatismul și mândria îi fac pe oameni să-și imagineze că sunt deținătorii adevărului absolut. Astfel, cei care instigă la ură, în numele credinței, nu sunt mărturisitori, ci trădători ai Evangheliei iubirii. Pacea este mai de preț decât dreptatea. Creștinul autentic nu răspândește întunericul urii și iadul, ci lumina păcii și a dragostei, adică Raiul. Fără iubire, așa-zisa credință devine doar o formă de îndoctrinare, iar această îndoctrinare alimentează fanatismul, care nu mai poartă niciun semn al lui Dumnezeu. A mărturisi pe Dumnezeu înseamnă a trăi o viață în care cuvintele și faptele se arată în iubire, smerenie și pace. Acolo unde aceste virtuți lipsesc, orice invocare a numelui lui Dumnezeu devine doar o zăngăneală, un ecou zgomotos al propriilor ambiții și slăbiciuni, golit de adevărata putere și de sensul profund al credinței.

Categoria: Articole

Cautare: