Paraclisul Sfantului Cuvios Iosif Isihastul

De este preot, zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Iar de nu este preot, zice:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri,
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndreptăţi înaintea Ta tot cel viu. Că a prigonit vrăjmaşul sufletul meu, smerit-a la pământ viaţa mea, aşezatu-m-a întru întuneric ca pe morţii veacului. Mâhnitu-s-a întru mine duhul meu, şi întru mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din început, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la facerile mâinilor Tale am cugetat. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ţie. Degrabă auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul meu: nu întoarce faţa Ta de la mine, şi mă voi asemăna celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne, calea în care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Doamne, la Tine am scăpat. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu; şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei, şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

apoi cântăm:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

cu Stihurile acestea:

Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.

Toate neamurile m-au înconjurat, şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

De la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunat întru ochii noştri.

iar apoi troparele, glasul 4, asemenea cu :

„Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...“

A isihaştilor fiind pildă şi culme şi lucrător preaiscusit al trezviei, nevoitor ales şi cuvios încercat, scoate dar pe fiii tăi dintru toată nevoia, Iosif minunatule, te rugăm mijloceşte neîncetat la Domnul pentru noi să ne arate mila Sa pururea.

Slavă, glasul al 4-lea, asemenea cu:

„Degrab să ne întâmpine...“

Tot cugetul trupului prin nevoinţă strunind din cele de pe pământ mintea la cer ţi-ai suit şi, prin contemplaţie, taina Împărăţiei cunoscând, arătat-ai căile mântuirii celor ce o aşteaptă, iar celor care te cinstesc scăpare le fii, Iosife.

Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, asemenea;

Nu contenim, de-Dumnezeu-Născătoare, să cuvântăm noi toţi puterile tale; că pentru noi de n-ai fi stat solind la Hristos, cine ne-ar fi izbăvit dintr’atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit slobozi până acuma? De lângă tine nu ne vom depărta, că din necazuri mântui pe robii tăi.

apoi Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte, că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi ce este viclean înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi să biruieşti când Te vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi bucuria mântuirii Tale şi cu duh povăţuitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necinstitori la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, aş fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inimă zdrobită şi smerită Dumnezeu nu va defăima. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

CANONUL

Cântarea 1, glasul al VIII-lea:

„Apa trecându-o ca pe uscat...“

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

De multe necazuri fiind lovit, năzuiesc la tine, milostive Părinte-al meu, prin rugile tale mă păzeşte de întristarea şi răul vrăjmaşilor.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Năvala vrăjmaşilor ne’ncetat Iosife, cinstite, al meu suflet îl tulbură, împacă-l prin liniştea şi tihna solirii tale primite de Dumnezeu.

Slavă,

Mulţimea de patimi ce mă strivesc pe mine vinovatul, Cuvioase Părinte-al meu, opreşte-le îndată cu puterea dintru cea plină de milă solirea ta.

Şi acum...,

Stăpână şi poarta lui Dumnezeu, şi Împărăteasă, îndurările să-ţi deschizi, scăpându-mă prin a ta solire de toată înrâurirea vrăjmaşilor.

Cântarea a 3-a

„Cela ce ai făcut...“

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Pe a cerului boltă răpit în duh ai ajuns şi strălucitor prin lumina nematerialnică, cu totul veştejind a trupului asuprire, şi-n al nepătimirii larg mintea ţi-ai înălţat.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Cu stropire de lacrimi împătimirea ai stins, de-aceea te rugăm cu ardoare, prin mijlocirea ta, pe cei ce-ţi lăudăm sfinţita ta pomenire de momeala dracilor grabnic izbăveşte-ne.

Slavă,

De-al păcatelor freamăt înviforaţi, Iosife, şi de-ndărătnicele patimi, tu izbăveşte-ne; către a virtuţilor sporire şi către râvnă a umbla 'ntăreşte-ne prin rugăciunea ta.

Şi acum...,

Mă rog ţie, Fecioară, eu, robul tău cel smerit, patimilor ce mă 'mpresoară tu nu mă lepăda, că mă strivesc cumplit, ci cu purtarea-ţi de grijă către frica Domnului povăţuieşte-mă.

Acoperă întru primejdii pe fiii tăi, Cuvioase, care-aleargă la tine cu credinţă şi dragoste, învăluindu-i cu a ta ocrotire.

Caută cu milostivire, de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată, spre necazul meu cel cumplit al trupului şi vindecă durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia:
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule…,
și pomenește pe cei pentru care se face paraclisul.
Strana: Doamne miluiește (de 3 ori);
Ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni…
Dacă nu este preot, se zice îndată

Sedealna, glasul al 2-lea, asemenea cu:

„Rugătoare fierbinte...“

Preacald păzitor şi-ales apărător te-arăţi atunci când strigăm cu credinţă, chemându-te, Cuvioase Iosife, din nevoi cumplite izbăveşte-ne, înaintea Domnului fiind şi făr'de încetare rugându-te.

Cântarea a 4-a

„Auzit-am, Doamne...“

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi

Cuvioasă purtarea ta potoleşte toate bolile trupului şi-ale sufletului tulburări harul cel din tine le împrăştie.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Dăruieşte bolnavilor toată întărirea şi luminarea ta şi iertare celor ce greşesc dă-le prin cinstită rugăciunea ta.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

În cinstitul lăcaşul tău, cei ce bucuroşi cădem înaintea ta darurile vindecărilor dobândim, slăvind milostivirea ta.

Slavă,

Pătimirile trupului întru nevoinţă tu biruitu-le-ai şi-ai ajuns prin contemplaţie în lumina cea nematerialnică.

Şi acum...,

Preacurată, făcutu-te-ai Dumnezeului tuturor preasfânt locaş, de aceea arătatu-l-ai vas cinstit al harului pe robul tău.

Cântarea a 5-a

„Luminează pe noi...“

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Cu solirea ta ne păzeşte, Fericitule, iar cu-ndrăzneala-ţi către Domnul tău pe ispititorul cel amarnic surpă-l, Iosife!

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Dăruieşte-ne luminare cu solirea ta şi dintru toate împrejurările dă izbăvire nouă celor care pătimim.

Slavă,

Cererile noastre toate împlineşte-le, de-Dumnezeu-cugetătorule, că pomenirea-ţi o cinstim, dumnezeiescule!

Şi acum...,

Cei ce te avem sprijin tare, o, Stăpâna mea, şi-ncredinţare mântuirii acum ne izbăvim, Pruncă, dintru toate greutăţile.

Cântarea a 6-a

„Curăţeşte-mă, Mântuitorule…”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Aşa cum zice în psalmi, făcutu-mi-s-au păcatele povară grea, Iosife, care mă înăbuşă, ci tu izbăveşte-mă cu a ta solire şi vitează îndrăzneala ta.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Părinte al meu, Iosíf, tu-mi eşti comoară de ajutor, grăbeşte şi vindecă neputinţa din mintea mea, dăruindu-mi harul tău ca să mă arate în chip bineplăcut Domnului.

Slavă,

Ale patimilor furtuni şi răutatea vicleanului, Preacuvioase Iosíf, şi toate primejdiile te rog, potoleşte-le prin ale tale cereri bineprimite la Stăpânul tău.

Şi acum...,

Plângând şi îndatorat, vin la lăcaşul tău cel sfinţit şi înaintea ta stau, Stăpână, şi milă-ţi cer; primeşte-mi, dar, lacrima precum a primit-o oarecând Hristos pe-a văduvei.

Acoperă întru primejdii pe fiii tăi, Cuvioase, care-aleargă la tine cu credinţă şi dragoste, învăluindu-i cu a ta ocrotire.

Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Preotul zice ectenia mică și pomenește iarăși ca după cântarea a 3-a; apoi

Condacul glasul al 2-lea, asemenea cu:

„Păzitoarea creştinilor…“

Ca o stea preastrălucită arătatu-te-ai şi mijlocitor neadormit pentru ucenicii tăi, pe cei din întunericul patimilor luminând, fiind dascăl nerătăcit, pentru monahi îndrumător, care se roagă cu încredere: Dă-ne, Părinte, harul pe care-l ai de la Domnul, că tu ai milă pentru toţi cei ce, Iosife, te laudă.

Prochimen, glasul al 4-lea

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire.
(XI, 27 - 30)

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre; căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

Slavă, glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum...,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

și stihira, glasul al 6-lea, asemenea cu

„Toată nădejdea…“

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

Lenea toată lepădând, şi achedia cumplită, fără lenevie, tu către viaţa veşnică ai călătorit, greutatea arşiţei şi-osteneala multă prin dumnezeiască dragoste îndepărtatu-le-ai iară prin lumina, ca fulgerul, a vieţii tale, demonul cel urâtor de bine ars a fost, cum însuşi acesta în chip prealămurit a mărturisit, de-aceea de răutatea lui pe toţi izbăveşte-ne.

Preotul zice rugăciunea:
Mântuiește, Dumnezeule, norodul Tău…
Strana: Doamne miluiește (de 12 ori); apoi
Ecfonisul: Cu mila și cu îndurările…

Cântarea a 7-a

„Feciorii lui Israil strămutaţi din Iudeea…“

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Celor care te roagă veselie în suflet, Sfinte, aşază-le şi toată mulţumirea, şi 'nvaţă-i să găsească rugăciunea în inimă şi dă-le a ei bucurie precum tu ai avut-o.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

De ispite, primejdii şi de pizma vrăjmaşilor izbăveşte-ne, şi de toată neputinţa, pe noi ce cu'ndrăzneală strigăm ţie neîncetat: Stăruinţă-n rugăciune fiilor tăi dăruiește.

Slavă,

Înrobitu-m-am, Sfinte, prin a patimei beznă, cu totul păcatelor, lumină dă-mi, Părinte, căci dornic mă apropii, şi să strig învredniceşte-mă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri!

Şi acum...,

Făcătorul a toate întru tine, Fecioară, sălăşluindu-Se te-a dat ocrotitoare celor care îţi strigă, în furtuni clătinându-se: Fă-mă vrednic, Stăpână, de dragostea-ţi de maică!

Cântarea a 8-a

„Pe Împăratul ceresc…“

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

De ajutorul cel de la tine, Părinte, nu-i lipsi pe cei care te cheamă, căutând solirea ta cea dumnezeiască.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Arată milă îmbelşugată, Părinte, celor care ţi-o cer cu credinţă, lăudându-ţi, Sfinte, viaţa-n zăvorâre.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

O, Fericite, pe fiii tăi izbăveşte-i de dureri, întristări şi primejdii cu a ta rugăciune către Mântuitorul.

Şi acum...,

Născut-ai, Pruncă, pe Cel născut dintru Tatăl cel ceresc, mai'nainte de toţi vecii, de-aceea mântuieşte pe cei ce te înalţă.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă îngereştile cete, cântaţi-L şi preaînălţaţi-L, noroade, totdeauna.

Cântarea a 9-a

„Adevărată de-Dumnezeu-Născătoare…“

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Nu-mi lepăda, Părinte, curgerea de lacrimi, ca unul ce împreună cu toţi pătimeşti, şi mă învredniceşte de harul străpungerii.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, solește pentru noi.

Tărie fii-mi, şi doctor, şi tămăduire pentru-al meu suflet rănit de obiceiul cel rău şi nebăgare de seamă, ca să te pot slăvi.

Slavă,

Greşala îmi dezleagă cu a ta rugăciune şi tot zapisul păcatelor rupe-l, te rog, celui ce-aleargă cu râvnă sub acoperământul tău.

Şi acum...,

A-toate-Împărăteasă, în ceasul judecăţii, să nu m-arăți bucurie a demonilor ci milostiv mi-L arată, Maică, pe Fiul tău.

Cuvine-se cu adevărat…
și megalinariile

În a cuvioşilor slavă stând, pomeneşte, Sfinte, la al Domnului nostru tron pe cei ce cu râvnă îţi cinstesc pomenirea, o, Iosife, Părinte dumnezeiescule!

Pe cei ce cu evlavie laudă ale tale lupte şi-osteneala de zăvorât, cea din isihie, mântuieşte-i, Cinstite, cu a ta rugăciune, Iosife bunule!

Pace să ne ceri de la Dumnezeu, răbdarea cea bună, liniştirea ispitelor şi sufletelor noastre grabnică izbăvire, că la ajutoru-ţi, Sfinte, noi nădăjduim.

Bucură-te, cinstea Athonului, bucură-te, doctor înţelept al monahilor, bucură-te, chipul dumnezeiesc al isihiei, străjer al acriviei predaniei Bisericii.

și acestea două ale Maicii Domnului

Din tine, Născătoare‐de‐Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul întrupându‐Se negrăit, covârşeşti, Fecioară, oştirea cea cerească; ţie, dar, îţi aducem cântare de laudă.

Cu toate oştirile îngereşti, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviţi şi cu tot soborul sfinţilor, Preacurată, Fiului tău te roagă, toţi să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...,
Preotul: Că a Ta este Împărăţia; apoi
Troparul Cuviosului, glasul al 2-lea, asemenea cu:
„Degrab să ne întâmpine…“

Podoaba monahilor, cel odrăslit din Athon, fruntaş nevoinţei eşti şi-al isihiei liman, Părinte-al meu, Iosife, prin viaţa ta arătat-ai cum lucrează-n noi harul, iară cu a ta rugă ai mântuit credincioşii; soleşte, dar, către Domnul, Preacuviosule!

Preotul zice ectenia:
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule…,
Strana: Doamne miluiește (de 3 ori),
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea…,
Strana: Doamne miluiește (de 3 ori),
Încă ne rugăm să se păzească…,
Strana: Doamne miluiește (de 40 ori),
Auzi-ne, Dumnezeule…,
Strana: Doamne miluiește (de 3 ori),
iar preotul zice ecfonisul:
Că milostiv; apoi face otpustul mic, fără însă a zice:
Pentru rugăciunile…;
după care cântăm

Tropar glasul al 2-lea, asemenea cu:

„Când de pe lemn...“

Grabnic din ispite scoate-mă, de-fii-iubitorule, Sfinte, cu stăruinţă te rog, şi meşteşugirile răuvoitorilor să rămână zadarnice, căci caută-aceştia să-mi răpească sufletul ca pe o pasăre. Iosif, rugăciunea nu-mi trece, ci fă-i să cunoască, viclenii, că îmi eşti scăpare, Înţeleptule!

apoi, pe același glas

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o înalţ, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Şi preotul încheie zicând

Pentru rugăciunile…

Distih:

Primește, dar, Părinte al meu, lauda

Pe care-o aduce Iosif din inimă.

Tristih:

Primește, Cuvioase Iosif, cântarea Întocmită de-al tău Iosif în elină Şi cântată de alt Iosif în română.

Facere, în Sfântul Munte al Athonului, de către fiul său duhovnicesc Iosif Vatopedinul

Categoria: Paraclise

Cautare: