Paraclisul Sfantului Mucenic Ipatie al Gangrelor

Alcătuirea pururea-pomenitului

Gherasim Monahul Micraghiannanitul,

Imnograful Bisericii celei Mari a lui Hristos;

tălmăcit din greceşte cu acrivia podobiei.

Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat

este Dumnezeul nostru;

strana: Amin; şi numaidecât

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că a gonit vrăjmaşul sufletul meu, smerit-a la pământ viaţa mea, aşezatu-m’a întru cele întunecate, ca pe morţii cei din veac. Şi s’a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine s’a tulburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din început; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ţie. Degrab auzi-mă, Doamne; slăbit-a duhul meu. Să nu întorci faţa Ta de la mine şi să mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne, calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Doamne; la Tine am scăpat. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via; întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz sufletul meu; şi întru mila Ta sfârşi-vei pe vrăjmaşii mei şi pierde-vei pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

apoi cântăm

Dumnezeu este Domnul şi S’a arătat nouă; bine este cuvântat

Cel ce vine întru numele Domnului.

cu Stihurile acestea:

Mărturisiţi-vă Domnului că este bun,

că în veac este mila Lui.

Toate neamurile m’au înconjurat, şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

De la Domnul s’a făcut aceasta, şi este minunat întru ochii noştri.

şi Troparul Paraclisului. Glasul al 4-lea.

Ό ύψωθείς εν τω Σταυρώ (Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce).

Arhiereule al Domnului slavei

şi Mucenice lucrător-al-minunii,

nu conteni, Ipatie, rugând pe Hristos

din toată primejdia şi ispita şi boala

şi toate’ncercările să scăpăm, fericite,

cei ce solirea ta am dobândit şi cu credinţă venim la lăcaşul tău.

Slavă. Acelaşi sau Troparul hramului.

Şi acum. Al Născătoarei de Dumnezeu.

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce.

Nu vom tăcea, de-Dumnezeu-Născătoare,

de a grăi noi stăpâniile tale;

că pentru noi de n’ai fi stat solind la Hristos,

cine ne-ar fi izbăviDdintr’atâtea primejdii?;

sau cine ne-ar fi păzit nerobiţi pân’acuma?;

nu vom lipsi, dar, de a te ruga,

că mântui pururi, Stăpână, pe robii tăi.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu curăţeşte-mă. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi vicleşug înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată, în fărădelegi m’am zămislit şi în păcate m’a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. întoarce fata Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu’L lua de la mine. Dă mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor întăreşte-mă. Învăţa-voi pe cei fără-de-lege căile Tale şi cei necinstitori la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă din sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, aş fi dat; arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu - duhul zdrobit; inimă zdrobită şi smerită Dumnezeu nu va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului şi zidească-se zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, ridicare şi arderi de tot. Atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Canonul

Peasna I-a. Glasul al 8-lea. Ύγράν διοδεύσας (Apatrecând’o).

stihul: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Pe Mântuitorul şi Dumnezeu roagă’L să ne scape

dintru toate nevoile pe cei ce cu dragoste şi râvnă

te lăudăm, ierarhe Ipatie.

Al Domnului slavei arhiereu aflându-te, sfinte,

Lui şi cere-ne, ca un bun, de toată greşala dezlegare

şi izbăvire de patimi, Ipatie.

Slavă.

Plin de strălucirea sfintei Treimi fiind, fericite ierarhe Ipatie,

cu a ta solire luminoasă tot întunericul minţii alungă’mi’l.

Şi acum.

Fântână a milei dumnezeieşti, Cu-har-dăruită,

Născătoare-de-Dumnezeu, cu ploaia mijlocirilor tale

stinge’mi aprinşii cărbuni cei ai patimii.

Peasna a III-a Ούρανιας άψΐδος

(Cel ce bolta cerească).

Dintru toată nevoia şi din necaz scapă-ne

şi din neputinţă şi boală, sfinte Ipatie,

cu mijlocirea ta bineprimită la Domnul

ştergere greşalelor pururi solindu-ne.

La lăcaşul tău pururi toţi alergând, bunule,

grabnic izbăvire din scârbe luăm cu harul tău

cu mijlocirea ta de bucurie cerească

sufletul umplându-ne, sfinte Ipatie.

Slavă.

Harul tămăduirii de la Hristos dobândind

ca un mucenic, fericite sfinte Ipatie,

sufletul, bunule, deopotrivă cu trupul

de boală şi patimă tămăduieşte-ne.

Şi acum.

Strălucit-a în lume în chip de om muritor

dintr-atale sângiuri curate Cuvântul Tatălui,

scăpând pe cei ce te ştiu de-Dumnezeu-născătoare

şi te cântă pururea, Maică a Domnului.

şi aceste două tropare

Primejdia şi strâmtorarea alungă-le Ierarhe,

scăpându’i pe robii tăi, slăvite Ipatie,

preagrabnic izbăvitorule din necazuri.

Îndură-te, de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată,

şi chinul meu cel trupesc degrab conteneşte’mi’l,

şi vindecă’mi sufleteasca durere.

Preotul zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

(la fiecare cerere strana cântă Doamne miluieşte de 3 ori).

Încă ne rugăm pentru binecinstitorii şi dreptslăvitorii creştini.

Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Patriarhul nostru (...).

Încă ne rugăm părintele şi egumenul nostru (...)

şi pentru toată obştea noastră cea întru Hristos.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,

mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor

robilor lui Dumnezeu (... şi)

a tuturor binecinstitorilor şi drept-slăvitorilor creştini,

a evlavioşilor închinători ai sfintei Mănăstirii acesteia,

a ctitorilor, dăruitorilor şi binefăcătorilor ei.

Încă ne rugăm şi pentru fraţii noştri care sînt în ascultări

şi pentru toţi cei ce ne miluiesc, ne-au miluit, ne slujesc

şi ne-au slujit nouă în sfântă Mănăstirea aceasta.

şi Ecfonisul:

Că milostiv şi iubitor de oameni

Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm,

Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, totdeauna,

acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Sedealna. Glas 2. Πρεσβεία θερμή.

Frumos păstorind aleasă turma Domnului,

întreg te-ai slăvit întru mărturisirea ta,

solitor, Ipatie, la Hristos, părinte, vădindu-te

celor ce strigă: Sfinte, nu’nceta iertare a ne cere greşalelor.

Peasna a IV-a. Είσακήκοα Κύριε

(Auzit-am, Doamne).

Preafierbinte solirea ta din nevoia toată grabnic ne mântuie;

mulţumire, dar, şi laudă îţi aducem, sfinte, cu osârdie.

Întărire şi pavăză a Ortodoxiei, sfinte Ipatie,

arătatu-te-ai cu faptele; de necazul mare izbăveşte-ne.

Slavă.

Alergăm ca la un liman neînviforat, sfinte, la lăcaşul tău,

izbăvindu-ne, Ipatie, din furtuna mare a necazului.

Şi acum.

Mort cu totul mi-e cugetul; la a ta solire alerg, Stăpâna mea:

şi pe mine înviază-mă, ceea ce-ai născut Viaţa veşnică.

Peasna a V-a. Φώτισον ημάς

(Luminează-ne pe noi).

Caută spre cei ce aleargă la solirea ta

şi tuturora dă-le, preabunule,

toată cererea, Ipatie, cu harul tău.

Sfarmă şi acum cu toiagul mijlocirilor

toată săgeata, sfinte Ipatie,

cea asupră-ne zvârlită de diavolul.

Slavă.

Picură'mi de sus, ca un bun, dulceaţa harului

şi tot amarul curmă! al patimii ce mă ţine încleştat, sfinte Ipatie.

Şi acum.

În împresurări pe toţi robii tăi acoperă’i,

împărăteasă, Maica lui Dumnezeu,

şi smintelile vicleanului alungă-le.

Peasna a VI-a. Την δέησιν

(Rugăciunea voi vărsa către Domnul).

Necazul care ne vine asupră îndulceşte’l cu a ta ocrotire

şi la liman liniştit, Mucenice, călăuzeşte-ne cu mijlocirea ta,

că solitor la Dumnezeu te avem, ierarhe Ipatie.

De toată împresurarea şi răul mai presus ne păzeşte, Părinte,

şi a poruncilor sfinte lucrare şi părtăşia curată a harului

cere-ne de la Dumnezeu, Mucenice-sfinţite Ipatie.

Slavă.

Pe calea bunei-cinstiri alergat-ai şi cununa cerească luând’o

ocrotitor şi tărie şi pază de la Hristos ni te-ai dat, fericitule;

cu şi acum şi pururea dăruieşte-ne, bunule, harul tău.

Şi acum.

Lumina lumii, Fecioară, Născând’o,

întunericul alungă’mi’l, Maică, şi cu a ta strălucire îndreaptă'

sufletul meu la lumina poruncilor

Fiului tău şi Dumnezeu, să te laud, Stăpână, de-a pururea.

şi aceste două tropare

Alungă-ne, Preafericite, necazul şi toată boala,

pe toţi, cu solirea ta, slăvite Ipatie,

scăpându’i de osânda cumplită.

Născut-ai netâlcuit pe Cuvântul, Fecioară-maică,

pe Carele prin cuvânt în pântece L-ai luat,

lucrând mântuire la toată lumea.

Preotul zice ectenia Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule,

şi pomeneşte iarăşi ca după Peasna a III-a,

cu acelaşi ecfonis; şi

Condacul. Glas 2. Τοις των αιμάτων σου.

De-Dumnezeu-proslăvite Ipatie Arhieree cinstite al Gangrelor,

a noastră scăpare preagrabnică, din vătămare şi boală ridică-ne

pe cei ce’ţi cântăm cu osârdie.

Şi numaidecât Prochimenul. Glas 4.

Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate

şi Cuvioşii Tăi cu bucurie se vor bucura.

a treia oară cu Stihul:

Minunat Dumnezeu întru Sfinţii Săi.

Preotul: Domnului să ne rugăm.

(Strana: Doamne miluieşte.)

Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti

şi Ţie slavă înălţăm,

Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Toată suflarea să laude pe Domnul

(de trei ori, cu încheiere).

Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim noi

a asculta Sfânta Evanghelie....

şi Evanghelia după Luca (XII, 8-12).

Slavă.

Pentru mijlocirile Ierarhului Tău, Milostive,

curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum.

Pentru mijlocirile Născătoarei-de-Dumnezeu, Milostive,

curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Stihul: Milostive, miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta,

şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

Şi Podobnica aceasta. Glas 6.

Όλην άποθέμενοι. (Toată nădejdea).

De taină cunoscător Dumnezeieştii Troiţe,

Părinte, făcându-te, lucrarea minunilor ai luat în dar

şi plineşti cererea credincioşilor pururi,

izbăvindu’i din primejdie;

pentru aceasta, dar, strigăm către tine, preabunule:

Din toate’mpresurările scapă’i pe cei care te laudă,

Ipatie sfinte, scăparea şi nădejdea tuturor

şi solirea nezăbavnică la Domnul minunilor.

Preotul zice rugăciunea Litiei:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău.

Strana: Doamne miluieşte (de 12 ori).

Ecfonis: Cu mila şi cu îndurările.

Peasna a VII-a. Oί έκ τής Ίουδαίας

(Feciorii lui Israil).

La cărarea cea strâmtă îndreptat-ai, Părinte, pe păstoriţii tăi;

aşijderea ne’ndreaptă, Ipatie slăvite, să strigăm cu osârdie:

bine eşti cuvântat, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Strălucit-ai, Părinte, întru dogmele harului la Soborul dintâi;

ci dă-ne pe piatra credinţei a rămâne întăriţi cu solirea ta

la împăratul Hristos, sfinţite Mucenice.

Slavă.

După lege luptat-ai, ruşinând rătăcirile lui Novat oarecând,

Ipatie slăvite; păruta’nţelepciune de la cei ce te laudă

îndepărtează-o, dar, şi toată flecăreala.

Şi acum.

Dă’mi putere, Curată, a călca uneltirile luptătorului

şi toată viclenia aceluia, Stăpână, s’o abat întăreşte-mă

şi minţii mele îi dă lumina pocăinţei.

Peasna a VIII-a. Τον Βασιλέα

(Pe împăratul Ceresc).

De sus, Părinte,1 dă ajutorul tău grabnic,

mântuindu’i din toată nevoia

pe cei ce sărută icoana ta cinstită.

Dă sănătate trupească şi sufletească

celor ce la lăcaşul tău, sfinte,

aleargă cu râvnă, cerându’ţi mijlocirea.

stih: Lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Domnul.

Darul minunii de la Stăpânul luându’l,

Mucenice, de chinuri şi boală

vindecă-mă grabnic, Ipatie slăvite.

Şi acum.

Ticăloşitul sufletul meu, Preacurată,

de-al vrăjmaşului rău izbăveşte!

şi pune! de strajă dumnezeiasca frică.

stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului,

cântându’L şi preaînălţându’L întru toţi vecii.

»Pe Împăratul Ceresc, pe Care ÎI laudă

»Oştile îngereşti, lăudaţi’L şi preaînălţa-ţi’L întru toţi vecii.

Peasna a IX-a. Întâi Irmosul, fără stih.

»Fecioară Preacurată, cei mântuiţi prin tine

»de-Dumnezeu-Născătoare te mărturisim,

»cu netrupeştile Cete pe tine mărindu-te.

Apoi troparele.

Κυρίως Θεοτόκον (Cu adevărat de-Dumnezeu-Născătoare),

Al celor ce aleargă la a ta solire ajutătorule, sfinte Ipatie,

pururi păzeşte’i, Părinte, pe cinstitorii tăi.

A apelor pierzării repejune seac’o,

ce’mi potopeşte de-a pururea inima,

şi lacrimi de pocăinţă dă’mi, fericitule.

Slavă.

Din ceruri, ierarhe, cererea primeşte-o

celor ce pururi cu râvnă te laudă

şi tuturora plineşte-o, sfinte Ipatie.

Şi acum.

A Fiului tău, Maică, dragoste aprinde-o

în ticăloasa mea inimă, rogu-te,

arzând păcatul dintr’însa, şi mântuieşte-mă.

Şi, tămâind Preotul, cântăm:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, de-Dumnezeu-Născătoare,

cea pururea-fericită şi cu-totul-fără-prihană

şi Maica Dumnezeului nostru.

Pe cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai proslăvită

făr’de-asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune

pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat

Născătoare de Dumnezeu te mărim.

apoi Megalinariile Sfântului.

Glasul al 8-lea. Την τιμιωτέραν

(Pe cea mai cinstită).

Bucură-te, sfinte Ipatie, părtaşule vrednic

al slujirii apostoleşti;

bucură-te, râul cel mare al minunii

şi lauda aleasă a Mucenicilor.

Bucură-te, chivotul harului, Ipatie sfinte, şi făclie a dogmelor;

bucură-te, sfeşnicul Gangrelor cel mare,

şi al Ortodoxiei sprijin şi pavăză.

Razele minunilor strălucind, vesteşti, Ierarhe,

la al lumii Sobor dintâi

pe Fiul cu Tatăl a fi de-o-fiinţă şi de-o-închinare, sfinte Ipatie.

Puterea luând’o de la Hristos, lucrezi, Ierarhe,

sumedenie de minuni şi bala[1] cea mare,

cea din vistierie, zicând doar cu cuvântul, omori, Ipatie.

Pe cei ce silesc la lăcaşul tău, păzeşte’i, Părinte,

întru totul nevătămaţi, iar celora care cer sfânta ta solire,

Ipatie, dezleagă’i de toată patima.

Celor ce venim cu evlavie, o, preafericite, la cinstită icoana ta

cererile toate plineşte-le, Părinte,

şi binecuvântarea dă-ne, Ipatie.

De toată urgia păzeşte-ne şi toată năpasta şi nevoia nevătămaţi,

pe cei ce scăpare te-am dobândit, Părinte,

iertare de la Domnul pururi cerându-ne.

Cu toate Oştirile îngereşti, cu Botezătorul,

cu Apostolii cei slăviţi şi cu tot soborul Sfinţilor, Stăpână,

Fiului tău te roagă, toţi să ne mântuim.

Apoi Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru;

preotul: Că a Ta este împărăţia; şi

Troparul Sfântului, din Minei. Glas 4.

Ταχύ προκατάλαβε (Degrab ne întâmpină).

Slujind cu evlavie lui Dumnezeu, te-ai făcut

Bisericii Gangrelor dumnezeiesc Ierarh, Părinte Ipatie;

lumea, dar, luminând’o cu minunile tale,

L’ai arătat pe Fiul de-un-scaun cu Tatăl,

la ceruri muceniceşte bucuros mutându-te.

După care Preotul zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule...,

strana: Doamne miluieşte (de trei ori),

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea...,

strana: Doamne miluieşte (de trei ori),

Încă ne rugăm să se păzească sfântă mănăstirea aceasta...,

strana: Doamne miluieşte (de 40 ori + 3 ori),

Încă ne rugăm şi pentru ca să audă Domnul Dumnezeu...,

strana: Doamne miluieşte (de trei ori, recitativ),

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule...,

strana: Doamne miluieşte (de trei ori),

iar Preotul zice ecfonisul: Că milostiv;

apoi face Otpustul mic,

fără însă a zice Pentru rugăciunile; apoi zicem acest

Tropar. Glasul al 2-lea.

Ότε έκ τού ξύλου (Când de pe lemn).

Gangrelor păstor dumnezeiesc şi întăritură şi reazem

fost-ai, Ipatie, a toată Biserica, preaminunatule;

îţi strigăm, dar, rugându-ne: Din toată nevoia

şi împresurarea grea şi din durere şi boli

scapă’i, Mucenice sfinţite, cu a ta fierbinte solire,

pe cei ce te cheamă cu osârdie.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi

şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o înalţ,

Maica lui Dumnezeu,

păzeşte-mă sub acoperământul tău.

şi acest tropar pe glasul întâi

Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi, Doamne,

şi ale Născătoarei-de-Dumnezeu,

pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi,

ca un singur îndurat.

şi preotul încheie zicând

Pentru rugăciunile.

Într’acest chip tălmăcit

Chiliei Vatopedine a Sfântului,

de către Cornel diaconul,

al Bisericii Sfântului Grigorie Palama din Bucureşti.

Dumnezeului nostru slavă. Amin.

[1] Bală, bale, s.f.: balaur, dihanie, fiară – et. nec.

Categoria: Liturgica

Cautare: