Pătimirea Sfîntului Mucenic Evpsihie
(9 aprilie)
Sfîntul Mucenic Evpsihie a fost născut şi crescut în Cezareea
Capadochiei, din părinţi de bun neam şi cu dregătorie de patrician; şi a petrecut
fără prihană anii tinereţilor lui, în întreaga înţelepciune cea creştinească.
El a dus o viaţă fără prihană şi s-a însoţit cu femeie după legea nunţii,
pe vremea împărăţiei potrivnicului lui Dumnezeu, Iulian Paravatul. Încă pînă
a nu se sfîrşi ospăţul nunţii, a arătat pentru Dumnezeu, Hristosul său, mare
rîvnă şi dragoste. Şi era în cetatea aceea o capişte a unui idol necurat,
care se numea "Tihis", adică noroc. Capiştea aceea era vestită, pentru că
împăratul Iulian în toate zilele îşi aducea necuratele sale jertfe, cînd mergea
în Cezareea.
Iar cînd se săvîrşea nunta lui Evpsihie, s-a întîmplat atunci
de era şi praznicul necuratului idol. Şi văzînd Sfîntul Evpsihie pe elini,
care atunci erau mulţi în Cezareea, că mergeau să aducă jertfe în capiştea
lor, s-a aprins cu rîvna pentru Domnul. Luînd cu sine mulţime de creştini,
s-au dus şi au sfărîmat idolii şi capiştea idolească au dărîmat-o pînă în
temelie. Şi îndată elinii aceia au înştiinţat pe împăratul Iulian. Iar Sfîntul
Evpsihie, ştiind pătimirile cele ce erau să-i vină lui pentru aceea, a împărţit
săracilor averea în vremea aceea şi, mai înainte, se pregătea spre muceniceasca
nevoinţă, petrecînd în post şi în rugăciuni.
Iar împăratul Iulian, cînd a auzit de dărîmarea capiştei zeilor
săi care se făcuse în Cezareea Capadochiei, s-a umplut de mare supărare, mîniindu-se
nu numai asupra lui Evpsihie, ci şi asupra întregii cetăţi. Apoi îndată a
poruncit ca pe toţi cetăţenii cei cinstiţi să-i prindă, şi pe unii cu moarte
să-i pedepsească, iar pe alţii în surghiun să-i trimită şi averile lor să
le jefuiască; ba încă şi de la toate bisericile Cezareei să se ia averile,
iar pe clerici a poruncit să-i oblige la serviciul militar şi să-i ducă cu
sila în cete. Apoi a luat cinstitul nume al cetăţii Cezareea, cu care se cinstise
pe vremea împărăţiei lui Claudiu cetatea aceea şi a poruncit să i se dea numele
cel mai dinainte, adică Maza, căci aşa se numea mai înainte. Şi a numărat-o
pe aceea printre sate, ştergînd-o din numărul cetăţilor celor cinstite, şi
a pus dajdie mare asupra credincioşilor creştini, a locuitorilor de acolo;
iar capiştea cea dărîmată, cu multă grabă a poruncit creştinilor să o zidească
iarăşi. Pentru că se făgăduia cu jurămînt, că nu va înceta de a face rău cetăţii,
nici va lăsa pe Galileeni - că aşa numea el pe creştini - fără să poarte pe
grumajii şi pe capetele lor bucăţi din capişte, pînă ce se va ridica iarăşi
capiştea cea risipită a zeilor elineşti. Şi ei s-ar fi încercat să săvîrşească
acel lucru, dacă nu ar fi ajuns grabnica pieire pe împăratul cel urît de Dumnezeu.
Iar pe Sfîntul Evpsihie, a poruncit să-l muncească şi să-l silească spre jertfa
idolească ca pe cel dintîi pricinuitor al risipirii aceleia.
Deci sfîntul fiind ţinut în legături, îl scoteau adesea la
întrebare şi îl munceau, apoi îl sileau la slujirea idolească; pentru că i-ar
fi iertat îndrăzneala, că risipise capiştea, numai dacă s-ar fi închinat idolilor.
Însă ostaşul lui Hristos nu s-a supus nicidecum, ci stătea cu bărbăţie în
mărturisirea numelui lui Hristos. Atunci l-au spînzurat pe un lemn de muncire
şi l-au strujit cu piepteni de fier, pînă la cele dinăuntru, însă se întărea
de îngerul ce i se arătase în munci. Apoi, după multe şi grele munci, i-au
tăiat capul cu sabia şi s-a văzut o minune, că în loc de sînge a curs din
răni lapte şi apă, şi, luînd credincioşii sfîntul lui trup, l-au îngropat
cu cinste.
Iar cetatea se chinuia de mînia tiranului, mai ales cînd a
trecut prin ţara Capadochiei asupra perşilor şi se apropia de Cezareea; apoi
se lăuda că va risipi cetatea pînă în sfîrşit. Şi a ieşit în întîmpinarea
lui Sfîntul Vasile cel Mare, dîndu-i cinste ca unui împărat şi aducîndu-i
spre binecuvîntare trei pîini de orz, cu care se hrănea singur. Dar împăratul
a poruncit ostaşilor săi, să ia acele pîini, iar Sfîntului Vasile să-i dea
o sarcină de fîn, zicîndu-i în batjocură: "Tu ne-ai dat orz, hrană dobitocească,
iar tu primeşti de la noi fîn". Sfîntul Vasile a răspuns: "Noi, o, împărate,
ţi-am adus de acelea cu care ne hrănim, iar tu ne-ai dat hrană dobitocească.
Cu adevărat ne batjocoreşti, deoarece cu puterea ta nu poţi să prefaci acel
fîn în pîine şi în hrana firii omeneşti".
Atunci, mîniindu-se Iulian, a zis către sfîntul: "Să ştii
cu adevărat, cu acel fîn te voi hrăni, cînd mă voi întoarce din Persia pe
aici, pentru că voi răsturna şi voi risipi această cetate pînă la temelie;
cu plugul voi ara locul acesta, ca mai bine grîu să rodească decît oameni.
Pentru că poporul ascultînd de sfatul tău, a îndrăznit a strica chipul şi
capiştea Fortunii, adică a Norocului".
Împăratul zicînd aceasta cu mînie, s-a dus în calea sa. Dar
a pierit acolo degrabă, fiind ucis de Marele Sfînt Mucenic Mercurie, precum
se scrie de aceasta în viaţa Sfîntului Vasile cel Mare. Apoi, după uciderea
lui Iulian, poporul din Cezareea a zidit o biserică foarte frumoasă deasupra
mormîntului Sfîntului Mucenic Evpsihie şi au izvorît izvoare de tămăduiri
din sfintele lui moaşte, spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel împreună
cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh slăvit în veci. Amin.
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna aprilie
Cuvinte cheie: Sfantul Mucenic Evpsihie, Sfantul Evpsihie
Cautare:
Vizualizari: 1236
Id: 1560
Imagine:
Share:
