(Luată din cuvîntul de laudă al marelui Vasile, făcut la pomenirea
acestui mucenic) Mucenicul lui Hristos, Gordie, era din cetatea Cezareei, născut
din părinţi creştini şi crescut în dreapta credinţă creştinească. Venind în
vîrstă desăvîrşită, a fost chemat la oaste şi era sutaş, căci şi cu trupească
tărie şi cu sufletească bărbăţie covîrşea pe alţii. În acea vreme Liciniu, împăratul
Romei (307-324), a vărsat otrava tiraniei asupra creştinilor şi a ridicat mîna
cea luptătoare contra lui Dumnezeu şi a Bisericii lui Hristos, căci se trimiteau
porunci şi cărţi împărăteşti pretutindeni, în toate tîrgurile şi la toate locurile
cele vestite, ca oamenii să nu se închine lui Hristos. Cel care ar fi făcut
împotriva poruncii împărăteşti, acela trebuia să moară. Deci, erau puşi înaintea lor idoli de piatră şi de lemn, ca
oamenii să se închine idolilor ca lui Dumnezeu cel nezidit; iar cei ce nu se
vor supune, să fie siliţi cu chinuri. În toată cetatea s-a făcut tulburare,
încît se jefuiau averile creştinilor, se pustiau casele credincioşilor, iar
trupurile lor se sfărîmau; femeile cele drept-credincioase erau tîrîte în mijlocul
cetăţii, nu era milă de cei tineri, nici cinste pentru cei bătrîni, ci cei ce
nu erau vinovaţi cu nimic, aceia ca nişte tîlhari pătimeau; temniţele erau pline,
iar casele vestite şi bogate nu mai aveau locuitori. Pustietăţile se umpleau de cei izgoniţi pentru credinţa în Hristos;
tatăl dădea la moarte pe fiu, fiul pe tată îl chema la judecată, fratele se
ridica asupra fratelui şi sluga asupra stăpînului; era o cumplită noapte de
nebunie asupra sufletelor omeneşti, încît unul pe altul, ca în întuneric, nu
se cunoşteau; iar peste toate acestea, casele de rugăciune erau risipite de
mîinile necuraţilor, sfintele altare răsturnate şi nu era nici un fel de înainte
aducere, nici de tămîie, nici loc spre slujba lui Dumnezeu. Pe toate le cuprinsese
tristeţea, ca un nor întunecat. Plăcuţii lui Dumnezeu erau prigoniţi, creştinii
tremurau de cumplita chinuire, iar diavolii dănţuiau, înşelînd toată lumea cu
sîngele cumplitelor jertfe. Sfîntul Gordie, văzînd o primejdie ca aceasta, şi-a ales izgonirea
de bunăvoie, pentru că, lepădînd brîul ostăşesc şi slava vieţii, precum şi toate
cîte erau plăcute oamenilor iubitori de lume şi de desfătări, voind mai bine
să locuiască cu fiarele, în locurile pustii şi de oameni neumblate, decît cu
închinătorii de idoli, rîvnind în acest chip Sfîntului prooroc Ilie, care văzînd
slujirea de idoli a Sidonului, a fugit în muntele Horeb şi a intrat în peşteră,
căutînd să vadă pe Dumnezeu, precum L-a şi văzut, atît cît ochiul omenesc putea
să-L vadă. Într-acest chip Gordie a fugit de gîlcevile cetăţii, de strigătele
tîrgului şi a scăpat de măririle boiereşti, de judecăţile clevetitorilor, vînzătorilor,
cumpărătorilor, mincinoşilor, grăitorilor de ruşine, fugind de jocuri şi de
glume, de rîsurile ce se fac prin cetăţi, avînd auzul şi ochii curaţi şi, mai
înainte de toate, fiindu-i inima curăţită, putînd să vadă pe Dumnezeu. Apoi
s-a învrednicit dumnezeieştilor descoperiri şi a învăţat mari taine, nu de la
oameni şi nici prin oameni, ci cîştigînd învăţător pe Sfîntul Duh al adevărului. Drept aceea, gîndind la viaţa sa că este deşartă şi scurtă,
ca visul şi ca umbra, înseta foarte mult de veşnica petrecere de sus; şi, ca
un mare luptător se pregătea mai înainte de luptă, prin foame, prin priveghere,
prin rugăciune şi prin învăţăturile duhovniceşti; şi mai ales aştepta ziua aceea,
în care cetatea toată avea să facă praznic necuratului zeu Marte, sau, mai bine
zis, diavolului, care iubea războaiele. Sosind ziua aceea, s-a adunat la privelişte tot poporul să vadă
alergările cailor, şi din locuri înalte priveau toţi, încît nu rămăsese în cetate
nici un evreu sau elin, dar şi mulţi creştini, care vieţuiau fără de grijă,
nu se fereau de adunarea deşertăciunii, ci priveau foarte mulţi la alergarea
cailor şi la meşteşugul călăreţilor. Slujitorii erau liberi în acea zi şi se
adunaseră acolo, iar copiii de la şcoli alergau la privelişte, unde mai erau
şi femei desfrînate şi fără de ruşine; deci era plină priveliştea de mulţimea
oamenilor fără de rînduială, care priveau cu nesaţ la alergarea cailor. Atunci, viteazul acesta mare la suflet, Gordie, pogorîndu-se
din munte la privelişte, nu s-a temut de popor, nici n-a gîndit în cîte mîini
de războinici se va da singur; ci, alergînd cu neînfricată inimă, cu netemător
suflet - ca prin nişte pietre dese sau ca prin copaci mulţi - prin poporul cel
ce şedea la privelişte, a stat în mijloc, împlinind cuvîntul Scripturii: Dreptul
ca leul nădăjduieşte şi de ce să se teamă mai mult? Cu atîta îndrăzneală
stînd în privelişte, a strigat cu mare glas cuvintele proorocului Isaia, zicînd:
Aflatu-m-am celor ce nu mă căutau pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau
de mine. Cu aceste cuvinte a arătat că nu de nevoie este dus, ci de bunăvoie
se dă spre mucenicească nevoinţă; şi într-aceasta a urmat Domnului Hristos,
care S-a dat Însuşi evreilor celor ce-L căutau în întunecimea nopţii. Apoi,
îndată sfîntul a făcut ca ochii tuturor să se întoarcă spre el, pentru că era
bărbat înfricoşat la vedere; căci pentru petrecerea de multă vreme în munţi,
avea capul nespălat şi plin de praf, barba lungă, îmbrăcat în haină proastă,
uscat cu trupul şi purtînd un toiag. Toate acestea înfricoşau pe cei ce priveau
la dînsul, însă şi un dar dumnezeiesc strălucea pe faţa lui. După ce l-au văzut, îndată s-au ridicat de la toţi diferite
glasuri: credincioşii băteau din palme de bucurie, iar necredincioşii strigau
asupra judecătorului, să poruncească să-l ucidă. Deci, văzduhul umplîndu-se
de strigăte şi de gîlceavă, caii erau defăimaţi, călăreţii de asemenea, şi în
zadar umblau, căci nici unul nu voia să vadă altceva, decît numai pe Gordie
şi să audă cuvintele lui. Apoi toată priveliştea se umpluse de strigăte, care,
sunînd ca un vînt prin văzduh, acoperiseră zgomotul cailor. După aceea, propovăduitorul
poporului făcînd tăcere, trîmbiţele au tăcut, fluierele şi organele au încetat,
numai singur Sfîntul Gordie se auzea şi se vedea. Acolo la privelişte stătea
şi voievodul, rînduind acele alergări şi dînd plată pentru întreceri, celor
ce făceau alergările; deci au adus îndată la voievod pe sfîntul şi l-a întrebat
cine şi de unde este, din ce parte şi neam. El a spus toate despre sine, ce
fel de dregătorie a avut, pentru ce a lăsat-o şi s-a dus în pustie şi pentru
ce s-a întors. "M-am întors, zicea el, să-ţi arăt că întru nimic nu socotesc
poruncile tale, iar pe Iisus Hristos Îl mărturisesc că este nădejdea şi apărarea
mea; apoi, auzind că tu eşti om mai cumplit decît mulţi alţii, am ales într-adins
această zi şi vreme potrivită, pentru împlinirea scopului şi făgăduinţei mele". La aceste cuvinte s-a aprins mînia eparhului ca un foc şi toată
iuţimea ce era într-însul a întors-o asupra Sfîntului Gordie, zicînd: "Chemaţi
la mine pe chinuitori! Unde sînt bicele, beţele de plumb şi roţile? Îndată să
fie întins pe dînsele şi să i se zdrobească trupul, apoi să fie spînzurat pe
lemn, spre chinuire. Să se aducă uneltele morţii ca să fie dat fiarelor, să
fie tăiat cu sabie şi aruncat în prăpastie. Dar toate acestea sînt puţine asupra
omului necurat, care nu o dată este vrednic a pieri cu o moarte, ci de multe
ori". Sfîntul Gordie a răspuns: "Cu adevărat mare pagubă mi-aş fi făcut de n-aş
fi voit să mor pentru Hristos, cu diferite chinuri". La aceste cuvinte ale lui,
voievodul s-a pornit mai mult spre mînie şi spre iuţimea sa cea firească şi
cu atît s-a făcut mai cumplit, cu cît Sfîntul Gordie se arăta mai îmbărbătat
în chinuri; căci cu nici un fel de chinuri, nici cu arme, n-a putut să-l întoarcă
de la scopul lui, ci spre cer ridicîndu-şi ochii, zicea cîntarea psalmistului:
Domnul îmi este ajutor şi nu mă voi teme, ce-mi va face omul. Şi iarăşi:
Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti. Şi altele asemenea zicea, cum învăţase din dumnezeieştile cărţi,
deşteptîndu-se spre bărbăţie şi răbdare. Apoi s-a arătat atît de curajos, încît
singur cerea asupra sa chinurile, zicînd: "Pentru ce întîrziaţi? De ce staţi?
Strujiţi-mi trupul şi în bucăţi zdrobiţi-l; chinuiţi-mă, precum voiţi, să nu-mi
răniţi buna nădejde, căci cu cît îmi veţi înmulţi mai mult chinurile, cu atît
mai multe răsplătiri voi lua de la Stăpînul meu; căci nevoia acestei vieţi mijloceşte
veşnică veselie şi voi lua în locul rănilor celor puse pe trupul meu hainele
luminoase, la învierea cea de obşte; în loc de necinste, îmi vor înflori cununile,
în loc de osîndirea cu tîlharii, voi petrece cu îngerii. Îngrozirile voastre
sînt seminţele pe care voi le semănaţi în mine, ca, ducîndu-mă, să merg cu bucurie
şi să iau cununile mele". Neputînd voievodul ca prin mînia şi chinurile sale să întoarcă
de la credinţă pe Sfîntul Gordie, a început vicleanul cu cuvinte înşelătoare
spre a-l amăgi; pentru că aşa s-a obişnuit diavolul, căci pe cei fricoşi îi
îngrozeşte, iar pe cei tari îi slăbeşte. Deci, chinuitorul multe daruri dînd sfîntului şi alte măriri
îi făgăduia de la împăratul, zicînd: "Împăratul voieşte să-ţi dea un cinstit
loc între ostaşi, averi multe, bogăţii, măriri şi tot ce vei voi". Sfîntul,
auzind de toate aceste făgăduinţe, a rîs de nebunia lui, zicînd: "Oare, poţi
să-mi dai mie ceva care ar putea să fie mai bun decît împărăţia cerurilor?"
Atunci necuratul voievod, poruncind să fie de faţă soldatul care executa sentinţa,
cu mîna şi cu limba cea rea a dat răspuns pentru tăierea Sfîntului Gordie. Deci, sfîntul, avînd să fie tăiat înaintea adunării poporului,
l-au înconjurat prietenii şi i-au dat cea din urmă sărutare; apoi plîngînd,
îl rugau să nu se dea morţii de bunăvoie, ca să nu-şi piardă floarea vieţii
sale şi să nu părăsească acest dulce soare. După aceea îl sfătuiau să se lepede
de Hristos numai din gură. Şi ziceau: ''Cu un cuvînt te izbăveşti de la moarte,
lepădîndu-te de Hristos din gură, iar din inimă să crezi într-însul, precum
voieşti; pentru că nu limba o ascultă Dumnezeu, ci mintea care gîndeşte şi inima.
Şi aşa dacă vei face, şi mînia judecătorului o vei îmblînzi, iar pe Dumnezeu
milostiv către tine Îl vei face''. Dar el stătea ca o piatră în mijlocul mării,
care, lovindu-se şi bătîndu-se de valuri, rămîne neclintită; aşa era şi el nemişcat,
în scopul său cel bun. Precum casa înţeleptului stă pe piatră şi nu se risipeşte
de puterea vînturilor ce suflă, a ploilor şi a rîurilor care năvălesc, tot astfel
acest bărbat era tare şi nemişcat în credinţa sa. Apoi, văzînd cu ochii cei duhovniceşti pe diavol, înconjurînd
pe cunoscuţii lui şi îndemnînd pe unul cu lacrimi, pe altul spre rugăminte şi
spre darea sfatului nefolositor, a zis către cei ce plîngeau cuvîntul Domnului:
''Nu plîngeţi pentru mine, ci plîngeţi pentru vrăjmaşii lui Dumnezeu, care prigonesc
pe creştini; pentru aceia zic să plîngeţi, care ne pregătesc nouă focul, iar
pentru ei gheena şi îşi adună mînia în ziua judecăţii. Încetaţi a mai sfărîma
inima mea, pentru că eu nu numai o dată, ci de multe ori sînt gata a muri, pentru
numele Domnului nostru Iisus Hristos''. Iar către cei care îl sfătuiau să se lepede de Hristos cu cuvîntul,
a răspuns astfel: "Limba pe care, cu darul lui Hristos, o am nu pot s-o mişc
ca să se lepede de Ziditorul său; deoarece cu inima se crede întru dreptate,
iar cu gura se mărturiseşte spre mîntuire. Deci, cum mă voi lepăda de Dumnezeul
meu, Căruia din pruncie mă închin, fiind crescut întru sfînta credinţă? Oare
nu se va cutremura cerul dacă mă voi lepăda de Dumnezeu? Oare nu-şi vor ascunde
lumina luminătorii cereşti înaintea mea? Pămîntul mă va suferi şi nu mă va înghiţi
de viu? Nu vă amăgiţi. Dumnezeu nu poate fi batjocorit, ci din gurile noastre
ne judecă pe noi, iar din cuvintele noastre ne îndreptează, şi tot din cuvinte
ne osîndeşte. Oare n-aţi auzit îngrozirea cea înfricoşată a Domnului? Cel
ce se va lepăda de Mine, înaintea oamenilor, mă voi lepăda şi Eu de el înaintea
Tatălui Meu celui din ceruri. Pentru ce mă sfătuiţi să mă lepăd cu gura de Dumnezeul meu?
Oare să-mi lungesc viaţa sau scap de moarte o vreme sau să adaug cîteva zile
vieţii mele? Atunci de viaţa veşnică mă voi lipsi. Oare ca să scap de duhurile
trupeşti? Dar acolo nu este durere, nu se vor vedea bunătăţile drepţilor. Aceasta
este nebunie, ca să-şi cumpere cineva viaţa trecătoare cu viaţa veşnică şi să
piară cu sufletul. Aşa şi pe voi vă sfătuiesc, căci gîndiţi rău. Învăţaţi-vă buna înţelegere şi adevărul şi, lepădînd minciuna,
să ziceţi: "Unul sfînt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl,
amin". Pentru că aceste cuvinte le rosteşte limba, cînd tot genunchiul se pleacă
întru numele lui Iisus: al celor cereşti, al celor pămînteşti şi al celor de
dedesubt". Acestea zicîndu-le Sfîntul Gordie, şi făcînd semnul crucii pe
dînsul, mergea la moarte fără frică în suflet, neschimbîndu-şi faţa cea luminoasă.
Apoi s-a aşezat la locul hotărît pentru moarte, fiind după sine un gelat, pe
care îl vedea ca pe un înger, în mîinile căruia voia să-şi dea sufletul său.
Fiind tăiat, a cîştigat viaţă fericită, fiind dus ca Lazăr, în glas de bucurie,
la locul de odihnă veşnică, unde, luînd răsplătirea nevoinţei sale, slăveşte
în veci cu îngerii pe Domnul pentru care a pătimit.Pătimirea Sfîntului Mucenic Gordie
(3 ianuarie)
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna ianuarie
Cuvinte cheie: Sfantul Mucenic Gordie
Cautare:
Patimirea Sfantului Mucenic Gordie
Vizualizari: 1371
Id: 1346
Imagine:
Share:
Sfintii doctori fara de arginti Chir si Ioan si Sfanta Mucenita Atanasia, cu cele trei fiice ale ei
Viata Cuviosului Parintelui nostru Antonie cel Mare
Cuvant la Taierea Imprejur a Domnului nostru Iisus Hristos
Soborul Sfintilor Parintilor nostri si marilor dascali si ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur
Viata Maicii noastre Sinclitichia
Viata Sfantului Ierarh Silvestru, Episcopul Romei
Sfantul Sfintit Mucenic Ipolit si cei impreuna cu dinsul
Viata Cuviosului Parintelui nostru Eftimie cel Mare
Viata Cuviosului Parintelui nostru Maxim Cavsocalivitul
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.