Pătimirea Sfîntului Mucenic Nestor
(27 octombrie)
Păgînul împărat Maximilian, care se mai numea şi Gherculie,
prieten al lui Diocleţian, mergînd în cetatea Solunului şi punînd în temniţă
pe Sfîntul Dimitrie, antipatul, pentru mărturisirea lui Hristos, se îndeletnicea
cu jocuri publice şi cu privelişti, lăudîndu-se cu luptătorul său, Lie, care
era din neamul vandalilor, zicînd că nimeni nu-l poate birui pe el. Acel Lie
era ca un alt Goliat, cu trup mai mare decît alţi oameni, înfricoşat la căutătură,
cu chipul şi năravul de fiară, cu glasul ca de leu ce răcneşte, iar de căutătura
şi de glasul lui tremurau cei ce-l vedeau. Puterea lui era nespus de mare
şi nebiruită, căci în el locuiau duhuri necurate şi nimeni nu-i putea sta
împotrivă. Lie omorîse un însemnat număr de oameni viteji şi puternici şi
era foarte iubit de împărat pentru tăria lui, căci împăratul, fiind nesăţios
de sînge omenesc, îl iubea pe acesta, fiindcă toată puterea lui trupească
o întrebuinţa pentru vărsarea sîngelui.
Acestui necurat Lie i-a pregătit împăratul în mijlocul cetăţii
un loc pe stîlpi, înalt şi larg, pe care el putea să-şi desfăşoare luptele
sub privirea tuturor. Iar sub acest loc erau înfipte mulţime de suliţe cu
ascuţişul în sus, ca astfel, pe cel care îl va birui Lie, îndată să-l arunce
pe acele arme ascuţite şi să-l omoare. Astfel luptîndu-se Lie cu oamenii,
îi arunca sub pod în suliţe şi-i omora, iar împăratul, cu toată mulţimea oştilor
sale, privea spre acea luptă cu bucurie şi se mîndrea cu luptătorul său. La
aceste lupte asista şi poporul Solunului, în care era mulţime de credincioşi,
care, văzînd sîngele omenesc vărsat de aceea fiară fără de omenie, suspina
cu greu, pentru că ucisese mulţi creştini, pe care necuraţii îi aduceau cu
sila pe pod şi îi puneau să se lupte cu Lie.
Atunci era în cetate un tînăr cu numele de Nestor, viteaz
şi frumos la faţă, abia ieşindu-i mustaţa şi barba. Tînărul îi era cunoscut
Sfîntului Mare Mucenic Dimitrie, de la care învăţase sfînta credinţă: Acesta,
văzîndu-i pe creştini că sînt ucişi fără de milă, s-a aprins de mînie şi a
vrut să se lupte cu Lie.
Alergînd la sfîntul Dimitrie care era în temniţă, i-a spus
că Lie a ucis o mulţime de creştini, apoi i-a zis: "Roagă-te pentru mine,
plăcutule al lui Dumnezeu, să-mi ajute pentru sfintele tale rugăciuni, ca,
mergînd să mă lupt cu acel potrivnic, să-l biruiesc pe el şi să ridic ocara
creştinilor".
Iar Sfîntul Dimitrie, făcînd pe frunte şi pe pieptul lui
semnul crucii, l-a binecuvîntat şi i-a proorocit, zicînd: "Pe Lie îl vei birui
şi pe Hristos vei mărturisi". Sfîntul Nestor, luînd binecuvîntare, a alergat
degrabă la luptă şi, aruncîndu-şi hainele sale înaintea tuturor, cu mare glas
a strigat: "Eu vreau să mă lupt cu Lie". Iar împăratul, văzînd îndrăzneala
acelui tînăr, s-a mirat şi, fiindu-i milă de tinereţea şi de frumuseţea lui,
a zis către dînsul: "Oare nu ai văzut tu pe cîţi a biruit Lie, mai puternici
şi mai tari decît tine? Tu eşti mic de stat şi tînăr. Îndrăzneşti oare a merge
împotriva aceluia cu care nu se aseamănă nimeni sub soare?" Iar el a zis:
"Deşi sînt mic şi neputincios, însă mare şi nebiruită este puterea Hristosului
meu, spre Care nădăjduiesc şi în numele Lui binevoiesc să mă lupt cu uriaşul
Lie". Împăratul, auzind de numele lui Hristos şi cunoscînd că Nestor este
creştin, s-a mîniat şi a poruncit să meargă la pod, socotind că Nestor va
fi omorît de Lie, cum au fost omorîţi şi ceilalţi. Atunci Nestor s-a suit
cu curaj la locul de luptă. Iar Lie, sărind, a năvălit asupra sfîntului, care,
dacă a văzut că se apropie Lie, şi-a făcut semnul crucii şi cu mare glas a
strigat, zicînd: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!"
Apropiindu-se de Lie, a început a se lupta. Iar Dumnezeu,
Cel ce a întărit odată pe David împotriva lui Goliat, a întărit şi pe robul
său, Nestor, asupra necuratului Lie, spre necazul împăratului şi spre veselia
credincioşilor săi. Căci Nestor cel mic, s-a arătat mai mare cu vitejia sa
decît Lie cel puternic, pe care, apucîndu-l ca pe o pasăre, l-a aruncat de
pe podul cel înalt în suliţele cele ascuţite, în care, căzînd Lie ca un stejar,
i-a ieşit ticălosul său suflet şi a pierit pomenirea lui cu sunet; apoi s-a
spulberat puterea lui cea mîndră şi deşarta laudă a lui Maximilian pentru
luptătorul său. După aceea tot poporul Solunului, dar mai ales creştinii,
văzînd acea neaşteptată şi preaslăvită biruinţă, cu mare glas au strigat:
"Mare este Dumnezeul lui Dimitrie". Iar împăratul, sculîndu-se cu ruşine,
s-a dus în palatele sale, necăjindu-se şi întristîndu-se foarte mult pentru
iubitul său Lie. Mîniindu-se asupra lui Nestor, a poruncit să fie prins. Şi
aflînd că marele Mucenic Dimitrie a fost pricinuitorul morţii lui Lie, că
el a întărit la luptă pe Nestor, proorocindu-i lui biruinţa, a poruncit să
fie ucişi amîndoi. Sfîntul Dimitrie a fost ucis cu suliţe, iar lui Nestor
i s-a tăiat capul şi amîndoi au primit cununile biruinţei de la Hristos, răsplătitorul
de nevoinţe întru împărăţia cea cerească, căreia şi noi să ne învrednicim
cu rugăciunile sfinţilor răbdători de chinuri. Amin.
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie
Cuvinte cheie: Sfantul Mucenic Nestor, Sfantul Nestor
Cautare:
Vizualizari: 1162
Id: 1908
Imagine:
Share:
