Sfîntul Vasile, preotul Bisericii Ancirei, din cetatea Galatiei,
cu totul se sîrguia să înveţe pe oameni adevărul creştinesc şi să-i întoarcă
din calea diavolească şi din toate lucrurile cele rele ale aceluia. El neîncetat
propovăduia că vreme cumplită a sosit şi că în multe feluri sînt căpeteniile
cetelor iadului; pentru că satana are slugile sale, dintre care unele îmbrăcate
în haine de oi, iar înăuntru fiind lupi răpitori, şezînd lîngă calea acestei
scurte vieţi, ca să vîneze sufletele spre pierzare, a căror meşteşugire şi răpire
o arată această vreme. Deci, fără temere zicea sfîntul: "Vă arăt tuturor calea ce duce
spre mîntuire, întru Hristos Dumnezeu, iar rătăcirea celor necuraţi o vădesc
şi o mustru. Dacă oarecare, lăsînd pe veşnicul şi adevăratul Dumnezeu, au alergat
la idolii cei orbi, surzi şi muţi, aceia vor moşteni văpaia focului nestins
care iese din zeii lor. Drept aceea noi toţi, cei ce iubim pe Hristos şi ca
pe un povăţuitor al credinţei noastre Îl cinstim cu osîrdie şi voim ca nerăpită
să-I păzim comoara în curatele vistierii ale sufletului, să călcăm cu picioarele
înşelăciunile diavoleşti şi dănţuirile praznicilor idoleşti, apoi să fugim de
urîţii împiedicători, întărindu-ne cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos,
dătătorul veşnicei răsplătiri". Astfel făcea sfîntul în toate zilele, înconjurînd cetatea şi
pe fiecare întărind, ca să ţină desăvîrşit credinţa şi să se izbăvească de veşnicile
munci ce vor să fie. Şi a fost acest sfînt Vasile preot pe vremea patriarhului
Constantinopolului, Eudoxie arianul, de care, în vremea sinodului arian din
cetatea lui Constantin, a fost oprit de a sluji cele sfinte, pentru dreapta
sa credinţă. Dar după aceea i s-a poruncit de două sute şi treizeci de episcopi,
care se adunaseră în Palestina, ca iarăşi cu îndrăzneală să săvîrşească cele
sfinte. Pentru că, avînd dreaptă credinţă şi viaţă plăcută lui Dumnezeu, vestea
cuvîntul credinţei fără de prihană şi pe mulţi îi întorcea de la rătăcire. Pentru
aceasta, cînd tot sufletul creştinesc dreptcredincios era prigonit, sfîntul
a fost clevetit la împăratul Constanţiu, fiul marelui Constantin, că ar tulbura
poporul şi întru adevăr, pe mulţi i-a învăţat a crede drept, pentru că era statornic
şi tare în credinţa şi aşezămintele părinteşti, nicidecum abătîndu-se din mărturisirea
cea dreptcredincioasă. Iar cînd a luat împărăţia Iulian Paravatul (Apostatul)
şi s-a făcut pierzător de suflete omeneşti, punîndu-le înainte legile cele nebune
pentru necuratele jertfe idoleşti, atunci şi în ţara Galatiei, prin porunca
lui, se sileau popoarele la închinarea idolească, timp de un an şi trei luni. Sfîntul Vasile, văzînd pierzarea sufletelor omeneşti, se ruga
lui Dumnezeu pentru cetatea sa, Ancira, zicînd: "O, Mîntuitorule al lumii, Hristoase,
lumina cea neapusă, comoara veşnicelor vistierii, Cel ce cu voia Tatălui izgoneşti
întunericul şi cu Duhul Lui pe toate le alcătuieşti, caută cu sfîntul şi înfricoşatul
Tău ochi şi risipeşte necuratele slujiri, care se împotrivesc voii Tale celei
sfinte ca, fiind stricat sfatul lor cel neputincios, să nu fie împiedicare sufletelor
întru Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce în veci petreci!" Închinătorii de idoli, auzind pe Sfîntul Vasile rugîndu-se la
arătare, s-au pornit asupra lui cu mare mînie şi unul dintre dînşii, anume Macarie,
alergînd, l-a prins, zicînd: "De ce tu înconjuri toată cetatea tulburînd poporul
şi stricînd legea cinstirii de zei, aşezată cu laudă de împăratul?" Răspuns-a
lui sfîntul: "Să sfărîme Dumnezeu gura ta, robul diavolului, pentru că nu eu
stric legea voastră, ci Cel ce locuieşte în cer, cu puterea Sa nevăzută, o strică
şi o va strica mereu şi va pierde tot sfatul vostru, pînă ce veţi slăbi desăvîrşit
şi veţi moşteni veşnica muncă cea pregătită vouă". Şi, umplîndu-se de mînie
necuraţii, l-au dus la ighemonul Saturnin, zicînd: "Omul acesta tulbură cetatea
noastră şi pe mulţi, amăgindu-i, îi duce la rătăcire; iar acum a venit la atîta
îndrăzneală, încît, propovăduind cele îndărătnice, nu se îndoieşte a răsturna
altarele şi pe împăratul a-l huli". Saturnin ighemonul l-a întrebat pe sfîntul: "Cine eşti tu, cel
ce îndrăzneşti unele ca acestea?" Răspuns-a Sfîntul Vasile: "Creştin sînt, căci
acest nume îmi este mai cinstit decît toate". Zis-a Saturnin: "Dacă eşti creştin,
pentru ce nu faci cele ce se cuvin creştinului?" Răspuns-a sfîntul: "Bine mă
sfătuieşti, o, ighemonule, căci se cade ca faptele cele bune ale omului creştin,
arătate să fie tuturor, precum învaţă Sfînta Evanghelie: Aşa să lumineze
lumina voastră înaintea oamenilor ca, văzînd faptele voastre cele bune, să preamărească
pe Tatăl vostru Cel din ceruri". Zis-a Saturnin: "Pentru ce dar tulburi cetatea noastră şi huleşti
pe împăratul pretutindeni, ca şi cum ar fi călcat legile cele bune?" Răspuns-a
sfîntul: "Pe împăratul vostru nu-l hulesc, ci ştiu pe Împăratul Cel din cer,
Care este Dumnezeu, Căruia închinătorii cei vrednici, părinţii noştri, pretutindeni
i se închină în curăţia inimii. Acela este puternic ca a voastră păgînătate
cea legiuită cu neso-coteală în scurtă vreme s-o strice". Zis-a Saturnin: "Oare
nu ţi se pare a fi dreaptă legea aşezată de împăratul nostru?" Grăit-a sfîntul:
"Cum poate să fie dreaptă legea aceea care este asemenea unui cîine mînios,
care purtînd carne în gură, mănîncă, înconjurînd jertfele, şi înaintea diavolescului
altar lătrînd pune trup omenesc şi varsă sînge împrejurul lui, înjunghiind pe
prunci pentru jertfa diavolilor? Deci, o lege ca aceasta cum va putea să se
numească dreaptă?" A zis Saturnin: "Încetează de a minţi, limbutule, şi te supune
împăratului!" Răspuns-a Sfîntul Vasile: "Cerescului Împărat m-am supus pînă
acum şi mă supun, iar de sfînta credinţă cea întru El niciodată nu mă voi depărta".
Zis-a Saturnin: "Despre care împărat ceresc, căruia te supui, îmi vorbeşti?"
Răspuns-a sfîntul: "Pe Acela ţi-L spun, Care este în cer şi spre toţi priveşte,
iar cel pe care tu îl lauzi este pămîntesc şi îndată, ca un om, va cădea în
mîinile Împăratului celui mare". Acestea auzind, Saturnin s-a mîniat şi a poruncit ca, dezgolind
pe sfîntul, să-l spînzure de copaci şi cu unelte de fier să-i strujească trupul.
Iar el, fiind spînzurat în chinuri, se ruga lui Dumnezeu, zicînd: "Mulţumesc
Ţie, Doamne, Dumnezeul veacurilor, căci m-ai făcut vrednic să pătimesc pentru
Tine acestea şi să aflu calea vieţii, pe care umblînd voi putea vedea pe moştenitorii
făgăduinţelor Tale". Deci, strujindu-se sfîntul, ighemonul i-a zis: "Acum, Vasile,
prin rănile cele dureroase pedepsindu-te, supune-te împăratului". Răspuns-a
sfîntul: "O, sălbaticule şi străinule de nădejdea creştinească, ţi-am spus acum
că adevăratului Împărat şi Dumnezeului meu mă supun, crezînd în El, şi nu-mi
este mie cu putinţă să mă depărtez de Acela". Apoi, poruncind Saturnin slugilor
care-l strujeau să înceteze, fiindcă osteniseră, a zis iarăşi către sfîntul:
"Crede nouă, şi zeilor noştri adu-le jertfe". Răspuns-a sfîntul: "Zeilor celor
deşerţi nu mă voi închina, nici voi fi părtaş jertfelor celor ce ucid sufletele". Atunci a poruncit ighemonul să-l ducă pe mucenic în ţeapă; şi,
mergînd sfîntul, l-a întîmpinat un oarecare elin, cu numele Felix, şi i-a zis
lui: "Ce este aceasta, Vasile, că singur tu mergi să te pierzi? Oare nu ţi-ar
fi fost mai bine de te-ai fi făcut prieten zeilor şi să fi cîştigat darurile
cele făgăduite de împărat? Deci vei pătimi cumplit şi încă mult timp, după vrednicie,
deoarece singur ai voit astfel". Sfîntul a răspuns: "Îndepărtează-te, necuratule,
care nu ştii pe Hristos, veşnicul Împărat al făgăduinţelor celor adevărate,
că nu eşti vrednic a şti acelea! Căci, fiind în întuneric, cum vei putea să
priveşti spre lumina cea adevărată şi să cunoşti negura ce te împresoară?" Acestea
zicînd, Sfîntul Vasile a intrat în temniţă. Ighemonul Saturnin, trimiţînd scrisori la împăratul Iulian,
l-a înştiinţat pe el despre preotul Vasile. Iar împăratul îndată a trimis la
Ancira pe un oarecare Elpidie, dascăl al pierzării, care altădată a fost creştin,
iar acum era călcător de lege. Împreună cu dînsul a trimis şi alt pierzător,
anume Pigasie, care fusese şi el altădată creştin şi din bunătăţile cereşti
căzuse. Ei plecînd spre Ancira, cînd au ajuns în Nicomidia, au găsit pe Asclipie,
slujitorul idolesc, pe care luîndu-l cu dînşii, cei trei boieri ai oştirii diavolului,
au sosit în cetatea Ancira. Iar Sfîntul Vasile, şezînd în temniţă, nu înceta
ziua şi noaptea a lăuda şi a slăvi pe Dumnezeu. A doua zi a venit Pigasie în temniţă la Sfîntul Vasile şi, închi-nîndu-se
lui, i-a zis: "Bucură-te, Vasile!" Răspuns-a lui sfîntul: "Nu-ţi este ţie bucurie,
cel fără de bucurie şi călcător de adevăr! Nu-ţi este ţie mîntuire, care altădată
din izvorul lui Hristos ai băut, iar acum te saturi de noroiul cel urît, înghiţind
jertfele idoleşti; altădată ai fost părtaş dumnezeieştilor Taine, iar acum diavoleştilor
mese eşti întîi şezător; altădată învăţător al adevărului şi acum povăţuitor
al pierzării. Altădată cu sfinţii săvîrşeai prăznuirile, iar acum cu slugile
satanei dănţuieşti; altădată erai povăţuitor spre lumină celor rătăciţi întru
întuneric, iar acum singur cu totul eşti cuprins de negură. Cum de ţi-ai pierdut
nădejdea ta şi te-ai lipsit de sufleteasca vistierie? Ce vei face cînd va cerceta
Domnul despre tine?" Acestea spunîndu-le, Sfîntul Vasile s-a rugat Domnului, zicînd:
"Slavă Ţie, o, Dumnezeule, Cel ce eşti cunoscut de robii Tăi şi aduci spre lumină
pe cei ce doresc a Te vedea pe Tine, Dumnezeul lor; Cel ce preamăreşti pe cei
ce nădăjduiesc spre Tine şi umpli de ruşine pe cei ce urăsc legea Ta; Cel ce
eşti lăudat sus de oşti cereştii şi pe pămînt de oameni închinat; binevoieşte,
Dumnezeule Cel închinat, ca toate legăturile diavolului să se rupă de la sufletul
robului Tău, ca să pot scăpa de vînarea celor ce urăsc dreptatea şi se laudă
că au să mă biruiască pe mine". Auzind Pigasie unele ca acestea, s-a dus de la dînsul tulburat
şi, la prietenii săi întorcîndu-se, le-a spus toate cele grăite de Vasile. Iar
aceia s-au umplut de mînie, căci văzuseră pe Pigasie tulburat, şi, ducîndu-se
la ighemon, i-au spus despre aceea. Atunci ighemonul îndată a poruncit să aducă iarăşi pe sfîntul
la întrebare. Stînd la judecată, Sfîntul Mucenic Vasile a zis către ighemon:
"Fă ceea ce voieşti". Iar Elpidie, auzind pe Vasile vorbind fără frică, a zis
către judecători: "A înnebunit acest om fărădelege. Deci acum, pedepsindu-se
cu muncile, de se va supune la închinarea zeilor, îşi va afla sufletul său,
iar de nu va voi să se plece, atunci însuşi împăratul nostru se va bucura",
- zicea aceasta socotind că prin vicleşug îl va face să se închine zeilor. Intrînd
la împărat, i-a spus: "Stăpîne împărate, Vasile, nesuferind muncile, voieşte
să se supună înaintea măririi tale". Deci s-a dus împăratul în capiştea lui
Asclipie şi a poruncit să aducă la sine pe mucenic. Stînd Sfîntul Vasile înaintea
împăratului, a zis către dînsul: "Unde sînt jertfitorii şi proorocii tăi, care
s-au obişnuit a fi cu tine? Ţi-au spus oare pentru ce am venit la tine?" Iulian
răspunse: "Socotesc că tu, fiind înţelept, te-ai cunoscut însuţi pe tine şi
acum voieşti să te uneşti cu noi şi să aduci jertfă zeilor". Grăit-a sfîntul:
"Să ştii, o, împărate, că sînt nimic aceia pe care îi numeşti zei. Ei sînt idoli
surzi şi orbi, iar pe cei ce cred într-înşii îi trag în iad". Zicînd aceasta, a rupt o bucată de carne ce atîrna din trupul
său şi a aruncat-o în obrazul împăratului, zicînd: "Primeşte, Iuliane, şi mănîncă,
dacă te îndulceşti cu o mîncare ca aceasta, că eu spre a vieţui am pe Hristos,
iar a muri pentru Dînsul îmi este dobîndă. El este ajutorul meu în Care cred
şi pentru Care rabd acestea". Despre o mare îndrăzneală şi bărbăţie ca aceea
a Sfîntului Vasile, îndată a străbătut vestea pretutindeni între creştini şi
toţi l-au fericit pentru mărturisirea sa atît de preaslăvită pentru Hristos
şi pentru lucrul cel bărbătesc, prin care a ruşinat pe tiran. Iar Frumentin, comitele cetei ce purta paveze, care a adus înaintea
împăratului pe Sfîntul Vasile, Mucenicul, văzînd ce a făcut şi cum, rupînd carne
din trupul său, a aruncat-o în obrazul lui Iulian spunîndu-i cuvinte dosăditoare,
s-a ruşinat foarte şi s-a temut de mînia împăratului; căci văzuse pe împărat
schimbîndu-se la faţă şi pornit de mînie, nu atît asupra mucenicului, cît asupra
lui, deoarece a pus pe legatul acela înaintea împăratului. Şi îndată comitele,
apucînd pe Vasile, a plecat degrabă din faţa împăratului şi, trăgîndu-l în divan
suflînd cumplit de mare mînie, a poruncit ca mai cu asprime să-l muncească,
mai mult decît cu cele dintîi munci, care i se dăduseră de dînsul în toate zilele.
Şi nu numai pielea mucenicului o sfărîmase cu rănile, dar şi tot trupul, încît
se vedeau şi cele dinăuntru ale lui. Iar Sfîntul Vasile într-o muncire ca aceea
se ruga lui Dumnezeu, zicînd: "Bine eşti cuvîntat, Doamne, Dumnezeule, nădejdea
creştinilor, Cel ce sprijineşti pe cei căzuţi şi ridici pe cei surpaţi, Cel
ce scoţi din stricăciune pe cei ce nădăj-duiesc spre Tine, Cel ce ştii suferinţele
noastre, Bunule, Îndurate, Milostive şi îndelung răbdătorule, caută din preaînaltul
scaun al slavei Tale, dă-mi să săvîrşesc cu credinţă alergarea mea şi fă-mă
vrednic Împărăţiei Tale veşnice şi fără de moarte!" După ce a înserat, comitele a poruncit să-l arunce pe Sfîntul
Vasile în temniţă. Iar Iulian, a doua zi foarte de dimineaţă, a ieşit din cetate,
nelăsînd pe comite să-i vadă faţa şi s-a dus în Antiohia. Comitele, văzînd asupra
sa mînia împărătească ce i se făcuse pentru Vasile, s-a înfocat mai mult asupra
sfîntului şi, scoţîndu-l din temniţă, i-a zis: "Ce vei mai face, o, nebunule
om, mai mult decît toţi oamenii? Vei jertfi zeilor, cum a poruncit împăratul,
sau nu? Ţi-ai ales una din două?" Atunci, mîniindu-se şi ighemonul, a poruncit
să-l spînzure pe sfîntul spre munci şi să-i strujească coastele cumplit, mult
timp, apoi cu fiare grele ferecîndu-l, l-a aruncat iarăşi în temniţă. După aceea, împăratul Iulian, ducîndu-se în părţile Răsăritului,
a mers la Ancira şi l-au întîmpinat slugile diavolului, avînd cu dînşii pe idolul
lor care se numea Ghecatis. Intrînd în palat, a chemat pe jertfitorii idoleşti
şi i-a miluit cu aur. Iar a doua zi, făcîndu-se privelişte, Elpidie a adus aminte
împăratului despre Vasile; şi, sculîndu-se de la privelişte, împăratul a poruncit
să aducă la dînsul în palat pe Vasile. Deci a mers Sfîntul Vasile şi a stat
înaintea împăratului cu faţa luminoasă, avînd minunată cuviinţă. Iar Iulian
a zis către dînsul: "Care este numele tău?" Sfîntul a răspuns: "Cine sînt, îţi
voi spune acum: întîi mă numesc creştin, iar numele lui Hristos este veşnic
şi covîrşeşte mintea omenească, iar de oameni Vasile mă numesc. Şi de voi păzi
fără prihană numele lui Hristos după care sînt numit, voi lua de la El în ziua
judecăţii răsplătire fără de moarte!" Iulian împăratul a zis: "Nu rătăci, Vasile, pentru că sînt în-ştiinţat
despre tainele voastre. Tu crezi Aceluia Care a luat moarte de ocară pe vremea
lui Pilat din Pont?" Răspuns-a sfîntul: "Nicide-cum nu rătăcesc, împărate. Tu
ai rătăcit, făcîndu-te călcător de lege şi lipsindu-te de cereasca Împărăţie.
Eu cred în Hristos al meu, de Care tu te-ai lepădat, căci El ţi-a dăruit această
pămîn-tească împărăţie, dar degrabă o va lua de la tine, ca să cunoşti ce fel
de Dumnezeu ai mîniat". Zis-a Iulian: "Te îndrăceşti, nebunule! Nu va fi aşa
precum voieşti tu". Răspuns-a sfîntul: "Nu-ţi aduci aminte de răsplătirile lui Hristos
cele pregătite robilor Lui? Nu te-ai ruşinat de altarul prin care ai scăpat
de ucigătoarea moarte, cînd erai prunc de opt ani şi, fiind spre ucidere căutat,
te-ai ascuns în sfinţitul locaş; nici n-ai păzit legea pe care cu gura ta, cînd
erai în rînduiala bisericească, adeseori ai propovăduit-o. Pentru aceasta nici
Hristos, Împăratul Cel mare, nu te va pomeni întru a Sa veşnică Împărăţie, ci
şi această vremelnică împărăţie, nu după mult timp, o va lua de la tine şi trupul
tău nu se va învrednici îngropării, pe cînd sufletul tău în cumplite dureri
ţi-l vei lepăda!" Aceasta mai înainte a proorocit-o sfîntul despre grabnica
moarte a lui Iulian, al cărui trup, fiind îngropat, l-a aruncat pămîntul din
sînul său afară. Atunci a zis Iulian: "Eu, o, necuratule, am vrut să te eliberez,
dar, deoarece repeţi fără ruşine cuvintele tale nebuneşti şi sfatul meu îl lepezi,
încă şi cu mustrări multe mă ocărăşti, pentru aceea porunceşte mărirea mea,
ca din trupul tău în toate zilele să se facă cîte şapte curele!" Deci a poruncit
comitelui Frumentin, purtătorul de paveze, ca, luînd pe Vasile, în toate zilele
să-i jupoaie pielea, făcînd cîte şapte curele; şi aceasta o făcea Frumentin
cu osîrdie. Sfîntul cu vitejie răbda pentru Hristos nişte chinuri cumplite
ca acelea, toată pielea lui în cîteva zile fiind jupuită în curele şi curelele
acelea atîrnînd pe dinainte şi pe la spate, a grăit pătimitorul către comite:
"Acum aş voi să merg la împărat, să vorbesc cu el". Comitele, la acele cuvinte
ale lui, l-a întrebat: "Pentru a te supune poruncii, sau a pieri în munci?"
Sfîntul Mucenic Vasile răspunse: "O, necuratule om, ai uitat cîte curele ai
jupuit ieri şi în zilele trecute de pe trupul meu, încît toţi care se uitau
la mine plîngeau, văzînd muncile care mi le făceai, hulitorule de cele sfinte?
Iată acum, cu darul Hristosului meu, stau sănătos înaintea ta! Spune tiranului
Iulian, împăratul tău, cît de mare este puterea lui Hristos Dumnezeu, pe care
el a părăsit-o, şi şi-a pierdut sufletul amăgindu-se de diavol. Nu-şi aduce
aminte cum Hristos Dumnezeu l-a izbăvit de moartea prin ucidere, ascunzîndu-l
printre sfinţii preoţi şi sub dumnezeiescul altar al sfintei biserici? Această
facere de bine uitînd-o, s-a lepădat singur de Dumnezeu şi a fugit din Biserică.
Iar eu nădăjduiesc în Hristosul meu, că degrabă îi va răsplăti după vrednicie
şi va pieri ticălosul călcător de lege în tirania sa". Comitele a zis: "Te îndrăceşti, nebunule! Iulian, stăpînul meu
cel nebiruit, fiind iubitor de oameni şi milostivindu-se spre tine, ţi-a poruncit
ca împreună cu noi să prăznuieşti în jertfe de cărnuri şi în tămîieri binemirositoare.
Dar tu n-ai voit să te supui, ci, dimpotrivă, cu ocări ai necinstit mai întîi
pe împărat, după aceea m-ai băgat şi pe mine în primejdie. Deci îţi voi răsplăti
după vrednicia ta, cu nişte munci ca acestea, cu care degrabă te vei duce din
viaţa aceasta". Zicînd acestea, comitele a poruncit să înfierbînte ţepuşe de
fier şi cu acelea să-i împungă trupul pe spate şi pe pîntece. Fiind muncit astfel,
Sfîntul Vasile a căzut la pămînt, rugîndu-se lui Dumnezeu cu mare glas şi zicînd:
"Lumina mea, Hristoase, nădăjdea mea, Iisuse, limanul cel lin al celor învăluiţi,
mulţumesc Ţie, Doamne, Dumnezeul părinţilor mei, că ai scos sufletul meu din
iadul cel mai de jos şi ai păzit în mine numele Tău cel slăvit ca, în lănţuire
sfîrşindu-mi alergarea, să fiu părtaş odihnei celei veşnice pentru făgăduinţele
făcute părinţilor mei de Tine, Arhiereul cel Mare, Iisuse Hristoase, Domnul
nostru! Acum primeşte în pace duhul meu, petrecînd neschimbat în această mărturisire,
că Tu eşti milostiv şi mare este îndurarea Ta, Cel ce vieţuieşti şi petreci
în vecii vecilor. Amin!" Săvîrşindu-şi rugăciunea şi fiind străpuns pîntecele lui cu
acele înfocate ţepuşe, a adormit cu somn dulce, dîndu-şi duhul în mîinile lui
Dumnezeu. Deci s-a sfîrşit Sfîntul Vasile în mărturisire mucenicească, în 28
de zile ale lunii ianuarie. Iar după uciderea şi pierzarea cea grabnică a lui
Iulian Paravatul, mult-pătimitorul trup al mucenicului s-a arătat a fi cinstit
de creştini în a 22-a zi a lunii martie, în care s-a aşezat pomenirea lui. Vitejeasca
lui pătimire a întărit pe toţi creştinii în credinţa cea adevărată în Iisus
Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava şi cinstea în veci vecilor.
Amin.Pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Vasile,
preotul Ancirei
(22 martie)
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna martie
Cuvinte cheie: Sfantul Mucenic Vasile, preotul Ancirei
Cautare:
Patimirea Sfantului Sfintitului Mucenic Vasile, preotul Ancirei
Vizualizari: 1056
Id: 1520
Imagine:
Share:
Patimirea Sfantului Mucenic Nicon si a celor o suta nouazeci si noua de ucenici ai sai
Viata Cuviosului Parintelui nostru Nicon, egumenul Pecerscai
Pomenirea Sfantului Artemon, Episcopul Seleuciei din Pisidia
Pomenirea Cuviosului Iacob Marturisitorul
Aducere aminte despre minunea ce s-a facut in Manastirea Pecersca
Cuvant la Buna Vestire a Preasfintei Stapinei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si Pururea Fecioarei Maria
Povestire despre ostasul Taxiot, care a inviat din morti
Viata Cuviosului Parintelui nostru Iacob Pustnicul
Viata Cuviosului Teofan Marturisitorul, egumenul marelui locas din Sigriani
Cuviosul Ioan inainte-vazatorul, pustnicul si inchisul din Egipt
Viata Cuviosului Alexie, omul lui Dumnezeu
Viata si patimirea Cuvioasei Mucenite Evdochia
Sfantul Iona, Mitropolitul Kievului si a toata Rusia, noul facator de minuni
Patimirea Sfintilor Mucenici Trofim si Tala
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.