Paza limbii

Despre paza limbii. Despre limbă cunoaşte lămurit, că după înţelepciune, moartea şi viaţa, stă în buna sau reaua pază a acestui organ şi din aceasta mai ales vin toate bunătăţile şi relele la om. Această părere o are şi Apostolul Iacob, zicând: Precum corăbiile mari se cârmuiesc cu o cârmă prea mică, şi caii cei tari şi sălbatici cu un mic frâu, aşa şi cel care îşi înfrânează limba, este vrednic a cârmui şi toată cealaltă petrecere a sa. De câte ori vorbeşti, trebuie să iei aminte la patru lucruri, adică: Ce? Cum? Când? şi Pentru ce? Cât la cel dintâi care este materia, adică la orice cuvânt ce vei vorbi, păzeşte porunca lui Pavel care zice: „Să nu iasă cuvânt rău din gura voastră, ci bun şi folositor, spre îndreptarea celor ce ascultă”. Aşadar, precum corăbierii cei pricepuţi şi iscusiţi, au însemnate pe harta marină toate stâncile şi locurile cele primejdioase unde se poate sfărâma corabia, ca să se păzească de acestea, tot aşa trebuie să se păzească şi robul lui Dumnezeu de toate cuvintele cele rele şi urâte, ca să nu se primejduiască cu moarte sufletească. Ai, aşadar, ca pe nişte stânci ale mării gândite, toate cuvintele urâte şi necuviincioase, minciunile, linguşirile şi vicleniile deşarte, mai ales câte sunt spre lauda ta, sau spre osândirea aproapelui. Să fugi de vorbirea de rău şi laudă, care sunt două mari rele în care cei mai mulţi cad. Asemenea să păzeşti ascunsă taina care ţi-a încredinţat-o fratele tău şi să nu o mărturiseşti nicidecum, chiar de ţi-ar lua şi viaţa.

Cât despre felul şi vremea vorbirii, trebuie să zici cuvintele când trebuie, fiindcă după „Cartea înţelepciunii”, cuvântul nu este înţelept, când nu-l zici la vreme. Iar în urma tuturor să prevezi sfârşitul, iar gândul să fie bun şi plăcut lui Dumnezeu, că unii vorbesc cuvinte bune, ca să fie socotiţi pricepuţi, iar alţii ca să se arate înţelepţi. Cea dintâi este făţărnicie, iar a doua deşertăciune. Şi pentru aceasta se cuvine să nu fie numai cuvintele bune, ci şi sfârşitul, căutând totdeauna cu cuget curat, slava dumnezeiască şi folosul aproapelui. Toate acestea sunt de nevoie şi trebuincioase să le păzească acela care vorbeşte. Dar fiindcă este cu greu de a nu călca vreuna din acestea, este mai de folos să alergi la limanul tăcerii, pentru că cel nepriceput tăcând, se socoteşte înţelept.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 301-302)

Categoria: Articole

Cautare:

Paza limbii

Vizualizari: 709

Id: 9847

Imagine:

Share: