Pe oameni ii poti ajuta numai in masura in care ii si luminezi

Psihoterapia este pentru oamenii care n-au credinţă. Pe aceştia nu poţi să-i angajezi prin credinţa în Dumnezeu – de exemplu, să le spui: „Du-te şi fă-ţi un Maslu.” Pe unul dintre aceştia nu-l interesează treaba asta, şi atunci lucri la el cu psihoterapia. Celui credincios îi spui: „Toată darea cea bună şi tot darul de sus este, pogorând de la Părintele luminilor” (Iacov 1, 17). Du-te şi tu la biserică, uite, se face Maslu, du-te şi primeşte ajutor de la Dumnezeu. Dar să ştiţi că pe oameni îi poţi ajuta numai în măsura în care îi şi luminezi, în sensul că unii care cred că li se fac 700 de masluri, se fac sănătoşi ş.a.m.d.. Sunt oameni care nu se fac sănătoşi niciodată fiindcă aşa le-a rânduit Dumnezeu calea. Apoi, pentru infirmităţi nu se fac masluri; ele se fac pentru boli propriu-zise şi nu atât pentru vindecare – deşi se cere vindecarea – cât pentru iertarea păcatelor, pentru înzdrăvenirea omului, pentru a-şi putea duce partea de suferinţă. Acum văd că există o atmosferă de genul: „Vai, să facem atâtea şi atâtea masluri, să ne ducem acolo şi dincolo.” Eu cred că lucrurile trebuie lăsate mai mult în voia lui Dumnezeu decât în „hei-rup”-ul nostru.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 117)

Categoria: Articole

Cautare: