Pentru tine lumea a murit si tu ai murit pentru lume :: Marturii din viata monahala

Pentru tine lumea a murit si tu ai murit pentru lume :: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Pentru tine lumea a murit si tu ai murit pentru lume

Fiica a lui Iisus, copil al meu preaiubit, doresc sa fii bine, impreuna cu maica stareta si cu toata obstea. Am primit scrisoarea ta si am vazut ceea ce imi scrii. M-am bucurat pentru sanatatea ta, dar nu si pentru cele ce-mi scrii.

Zelul cu care imi scrii nu este al harului. Nu-ti cere tie acum Dumnezeu o astfel de marturisire despre care imi spui. Ceea ce ai tu de facut acolo unde esti este de o mie de ori mai bun. Daca induri toata asceza din timpul zilei ori de cate ori iti silesti sufletul tau sa duca in spate cuvinte grele, batjocura, mustrare, devii marturisitoare. Ori de cate ori rabzi, primesti o cununa si in fata lui Dumnezeu iti este socotit ca un martiriu zilnic. Tot ceea ce imi scre este mestesug al celui rau : sa se desfiinteze manastirile pentru a nu-l mai deranja.

Bine, dar daca mantuirea este in afara noastra, noi pentru ce am lasat toate ? De ce ne-am lepadat de toate cu juraminte infricosatoare si am imbracat shima ? Citeste fagaduintele pe care le-ai dat atunci sa vezi daca seamana cu cuvintele pe care mi le scrii acum.

Nu ai fagaduit, fiica mea, ca te lepezi de lume ? Nu ai spus ca-l stergi cu totul pe omul cel vechi pentru ca sa stearga si Dumnezeu viata ta de pana atunci ? Nu ai spus atunci cand te-a intrebat preotul ca " vei ramane in manastire pana la ultima ta suflare ?" Unde sunt acum cuvintele acelea ? Sau daca tu nu ti le mai amintesti, din cauza mintii tale intunecate, crezi ca le-a uitat si Hristos ? Fiecare cuvant pe care l-ai rostit in ceasul acela Ingerii l-au scris in ceruri si-l vor cere de la tine in ziua cea din urma a Judecatii.

Urmeaza sufletelor sfinte care in jurul tau poarta jugul lui Hristos, indurand inchiderea lor in manastire. Rodul tau este in tine. Albina prepara mierea in intuneric pentru a nu vedea nimeni. Daca o scoti la lumina o distrugi. Daca o pui in ceva de sticla aceasta afuma sticla si o innegreste. Iata, deci, exemplu de viata monahala. Nu vezi pe parintele duhovnic si pe celelalte surori cum au inaintat ? Vezi-ma si pe mine, cel din urma, care m-am inchis ca intr-un mormant si nu vreau sa aflu daca altii mai traiesc si cum petrec. Imi vad sufletul mort si oftez deasupra lui. Sufar si sunt nelinistit pentru alte noua suflete care stau in drumul meu, deoarece am raspundere si ma doare.

Altfel erau anii aceia care dadeau curaj si putere monahilor. Atunci harul prisosea. La fel si exemplul bun. Tu insa ai atat cat iti trebuie ca sa devii buna. Ajunge-le pe acestea si linisteste-te. Sa ajungi la virtutea lor si este suficient pentru tine. Daca vrei sa le intreci, trebuie sa devii un nimic. Nu facand aripi, zburand si plecand de la manastire, ci devenind pamant peste care sa calce cu picioarele. Pentru ca din nimic ai devenit pamant. Aceasta este originea ta. Nu uita ca esti tarana. Nu te ridica pe tine. Esti noroi. Esti vrednica sa faca din tine pamant de lipit. Nu te mania, nu uri, nu carti, nu vorbi pe celalalt pamant si tarana. Deoarece nu suntem buni de altceva decat de pamant de lipit.

Daca poti sa duci acest adevar in spate, atunci ferice de tine. Daca cunosti bine aceasta destinatie a ta, plina de serpi daca ar fi manastirea ta, sa zici: " Mai bine sa fiu mancata de serpi decat sa parasesc usa manastirii mele de metanie. Drept mama am pe Maica Domnului si o a doua mama pe maica stareta, frati am pe sfinti si pe surorile manastirii ".

Manastirea este un rai pamantesc si toate trebuie sa deveniti flori duhovnicesti spre buna mireasma duhovniceasca. Daca va siliti, va veti mantui vesnic. Veti deveni mir de bun pret, tamaie cu bun miros. Ce poate fi mai de pret si mai bine primit in fata Sfintei Treimi ?

Asadar, fiica mea, pentru tine lumea a murit si tu ai murit pentru lume. Vrei sa devil stana de piatra precum sotia lui Lot, care a privit inapoi ? Nu aduce pretexte in pacate. Vei pati ceea ce au patit calugarii din Manastirea Sfantul Sergiu, despre care ne scrie Sfantul Nil. Nu stiu daca ai citit. Nu am timp acum sa ti-o scriu.

Imi scrii despre mama ta, de care iti pare rau pana la moarte. N-am inteles bine. Cine a facut fagaduinta, mama pentru fiica ei ca sa devina monahie, sau fiica pentru sine insasi ? Orice ar fi, nu trebuie sa-ti para rau. Nu va cere socoteala de la ea Dumnezeu, din moment ce Acesta, Stapanul vietii si al mortii, a luat-o atat de repede si pe nepregatite. Ar fi cerut socoteala daca fiica traia si nu ar fi implinit fagaduinta pe care o facuse aceasta. Acum, Hristos Cel ce imparte cununi va rasplati voia cea buna. Totusi, sa faca pentru numele fiicei patruzeci de Liturghi si sa dea milostenie dupa putere.

La fel, mama ieromonahului sa nu dispere. Este rau ca fiul ei a parasit manastirea de metanie fara binecuvantare si acum se afla in lume, dar sa stii ca rugaciunile si lacrimile mamei au multa putere in fata Domnului. In loc sa se intristeze, sa se roage, si Dumnezeu, o data cu trecerea timpului, il va lumina. Lucrarile lui Dumnezeu nu seamana cu cele ale oamenilor. Acesta, incet-incet, cu toata rabdarea, lucreaza mantuirea tuturor celor care vor sa se mantuie. Cred ca nici aici nu va lasa lacrimile si suspinurile mamei fara rezultate.

Cine a vazut si a cunoscut harul lui Dumnezeu, numai acela stie cat de departe sunt gandurile oamenilor de felul in care judeca Dumnezeu lumea. Numai pocainta omului daca ajunge in mainile Iubitorului de oameni, toate celelalte stie El cum sa le randuiasca cu toata intelepciunea spre mantuire.

Avva Isaac, despre care imi scrii, nu a spus numai aceasta, cum ca pe cel ce se lupta Dumnezeu il va aseza impreuna cu cel desavarsit, daca se sileste dar nu ajunge totusi la desavarsire venind moartea mai inainte, ci mai mult, el spune ca moastele celui ce se nevoieste, daca acesta va cadea pe campul de lupta, vor fi asezate impreuna cu cele ale martirilor.

Cat despre tatal care multumeste pentru lumina ce i-o trimite copilul lui prin intermediul facliei shimei sale monahale, aceasta este adevarat. Parintii sunt binecuvantati de catre copiii lor daca acestia se mantuiesc. Viata luminoasa a copiilor, devine faclie pentru parinti, le da har. Pana la al saptelea neam nadajduiesc sa primeasca ajutor din harul celor care s-au nevoit cu calugaria. Si multi dintre noi se mantuiesc daca vietuiesc asa cum place Domnului. Dar pentru aceasta este nevoie de lupta pana la moarte, rabdare si ascultare.

Asadar, sa ai incredere desavarsita in maica stareta si sa rabzi necazurile fara sa cartesti, pentru a te invrednici de bunatatile Domnului si pentru a se mantui si altii datorita tie, atunei cand vei deveni asa cum doreste Hristos.

Odata am vazut in vis pe parintele care ne-a botezat pe toti, acasa la mine. Era un om sfant. Si-a pastrat fecioria. Facea multa milostenie. In somn imi zicea : " Cand eram in viata, eu credeam ca numai Sfintele Liturghii pot scoate suflete din iad, dar acum dupa ce am murit, am vazut ca si rugaciunile pe care le faceti scot suflete din iad. De aceea, nu incetati a va ruga pentru sufletele celor morti. Pentru ca milostivul Dumnezeu cauta continuu motive si ratiuni ca sa mantuiasca un suflet.

Categoria: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Cautare: