Plangeti-va gresalele, plangeti pentru ca inima voastra sa nu se usuce…

Singură, lumina dumnezeiască, atunci când ne luminează, ne face în stare a ne vedea păcatele. Prin rugăciune, inima noastră începe puţin câte puţin să priceapă înrâuririle duhurilor care umplu cosmosul. În loc de a înainta, vedem cu mereu crescândă ascuţime patimile ce ne stăpânesc. În chip paradoxal, acest simţământ de neînaintare este o înaintare. Măcar că n-am văzut nezidita lumină a lui Dumnezeu, ea este cea prin care ne vedem păcatele.

Nu putem ajunge la rugăciunea curată decât prin pocăinţă. Pocăindu-ne, curăţindu-ne adică de toată patima păcătoasă, devenim puţin câte puţin în stare a intra în dumnezeiasca lumină.

Calea către cunoaşterea lui Dumnezeu trece mai înainte de toate prin credinţă, prin dragostea lui Hristos şi prin pocăinţă. Dumnezeu să vă dăruiască tuturor duhul pocăinţei. Plângeţi-vă greşalele, plângeţi pentru ca inima voastră să nu se usuce.

(Arhimandrit Sofronie, Din viaţă şi din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 25-26)

Categoria: Articole

Cautare:

Plangeti-va gresalele, plangeti pentru ca inima voastra sa nu se usuce…

Vizualizari: 681

Id: 9775

Imagine:

Share: