Pocainta nu e proprie decat sufletului unit cu trupul

Cel ce a murit nu se poate ajuta pe sine însuşi, în timpul vieţii sale el avea putinţă de mântuire, mărturisirea şi faptele bune, ce nu le mai are cineva dincolo de mormânt. De aceea David se roagă Domnului să facă milă şi să-l vindece de păcate în timpul vieţii. „Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea" (Psalmul 50,1).

Dacă cineva n-ar fi înclinat pe pământ la mărturisire, e sigur că trecând în viaţa viitoare în iad, acolo nu poate avea pocăinţă, căci această virtute nu e proprie repausaţilor, a căror stare corespunde cu cea a duhurilor rele. De aceea David zice: „că nu este între morţi cel ce Te pomeneşte pe Tine". Pocăința fie desăvârşită, fie slabă nu există decât pe pământ, şi cei ce nu cunosc pe Domnul şi legile Sale şi nu fac voia Sa sunt la fel de morţi pe pământ ca și în viaţa viitoare. De aceea David strigă: „Au doară va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevă­rul Tău întru pierzare"? Căci chiar în viaţă fiind aceia nu slăveau numele lui Dumnezeu. David numeşte vii pe cei ce cunosc pe Domnul şi fac voia Sa, iar morţi îi numeşte pe cei ce se închină idolilor şi pe păcătoşii nepocăiţi.

Numai celor vii, care slăvesc pe Dumnezeul Cel viu, le este dat de a-L slăvi în această lume pe pă­mânt, şi în cealaltă în rai. În iad moartea opreşte de a lăuda pe Dumnezeu. Învăţătura lui Hristos începe prin aceste cuvinte: „Pocăiţi-vă", spuse celor ce vieţuiesc pe pământ; pocăinţa, prin urmare, nu e proprie decât sufletului unit cu trupul; iar după despărţirea sa de trup şi trecut în lume a de dincolo de mormânt el numai are nici forţele, nici căile de pocăinţă. „Celui ce nu e îmbrăcat cu haina de nuntă, i se leagă mâinile şi picioarele şi se aruncă întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea Şi scrâşnirea dinţilor" (Matei 22, 13). De aici se vede că repausaţii nu mai pot face nimic pentru propria lor mântuire; numai cei ce sunt încă pe pământ pot să le vină în ajutor urmând porunca: „Iubiţi-vă unii pe alţii, rugaţi-vă şi veţi fi auziţi, căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Sa".

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 140-141)

Categoria: Articole

Cautare:

Pocainta nu e proprie decat sufletului unit cu trupul

Vizualizari: 690

Id: 13036

Imagine:

Share: