Pocainta unui episcop

Într-o cetate a fost un episcop care, după reaua meșteșugire a diavolului, a căzut în desfrânare. Deci, într-una din zile, făcându-se adunare în Biserică, neștiind nimeni de păcatul lui, după ce s-a adunat tot poporul, s-a mărturisit singur înaintea tuturor, zicând: "Eu în desfrânare am căzut". Și, intrând, și-a pus omoforul său pe altar, zicând: "De acum eu nu mai pot să vă fiu vouă episcop". Și a strigat tot poporul cu plângere, grăind: "Păcatul tău asupra noastră să fie, părinte, numai tu să ne fii la episcopie". Și după multă rugăminte, le-a zis lor: "De voiți să rămân la episcopie, să faceți ceea ce vă voi spune". Și a poruncit să încuie ușile cele de pe lături. Și s-a aruncat pe sine lângă o singură ușă cu fața în jos și a zis către popor: "Să nu aibă parte de Dumnezeu acela care, ieșind, nu mă va calca pe mine cu picioarele!" Și au facut după cuvântul lui. Iar când și cel mai de pe urmă ieșea, a venit din cer glas, grăind: "Pentru smerenia lui cea multă, am iertat lui păcatul". Și, aceasta auzind, tot poporul a proslăvit pe Dumnezeu.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 49)

Categoria: Articole

Cautare:

Pocainta unui episcop

Vizualizari: 779

Id: 19598

Imagine:

Share: