Poezia :: Patristica

Poezia

Poezia cuprinde mai multe genuri proprii: epic, liric, dramatic si didactic. In domeniul poeziei, Apusul a intrecut Rasaritului atat cronologic cat si cantitativ si calitativ.

Lirica patristica - se impune, spre deosebire de epica, printr-o stricta originalitate.

Imnul crestin - izvoraste direct din credinta, din constiinta religioasa pura in continua legatura cu Dumnezeu. Lirica perioadei a II-a isi va crea un vers propriu in care se va lua in seama, nu cantitatea silabelor ci accentul de intensitate al cuvantului. Imnul era folosit in cult, prin urmare, trebuia sa fie simplu si accesibil tuturor. Cand imnul nu mai era folosit in cantare, si doar in citire, autorul putea sa-si faca din el un instrument pentru prezentarea gandurilor si atitudinilor sale personale. In sec. IV mentionam, ca poeti pe Arie, pe cei doi Apolinarie, pe apolinaristi, dar mai ales pe Grigorie de Nazianz si Efrem Sirul, unii din cei mai veritabili si cei mai fecunzi poeti ai Rasaritului, in aceasta perioada.

Poezia liturgica - se dezvolta simplificandu-se si adunandu-se in acele frumoase opere care sunt Liturghia Sf. Vasile cel Mare, Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur, Liturghia Sf. Ambrozie, Te-Deum-ul Sf. Niceta de Remesiana.

Categoria: Patristica - Parinti si scriitori bisericesti

Cautare: