Politica interna a lui Teodosie al II-lea » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Politica interna a lui Teodosie al II-lea

Teodosie al II-lea a stiut sa-si aleaga demnitari capabili. Intre acestia amintim: Anthemius, Chrysaphius, Cyrus, Priscus din Panion, care prin diplomatie si abilitate au depasit gravele probleme interne sau externe. Realizarile primilor doi au fost mentionate in mod sumar mai inainte. Trecand la Cyrus, trebuie facuta precizarea ca acesta era favoritul imparatesei Evdochia in anii in care aceasta la influentat mult pe sotul ei. Posesor al unei culturi retorice deosebite, numit prefect al orasului Constantinopol, iar apoi si al Pretoriului, Cyrus are meritul principal ca a incheiat construirea zidului de aparare al capitalei inceput sub Anthemius, constructie care suferise deja in urma unui cutremur de pamant. In ceea ce-l priveste pe Priscus, acesta era originar din Tracia, fiind un demnitar de vaza si un mare diplomat, trimis in 448 intr-o solie la curtea lui Attila, de unde s-a intors cu pretioase informatii consemnate intr-o Istorie a Bizantului. Schitand personalitatea lui Attila, Priscus mentioneaza printre altele ca: "el s-a aratat cumpatat in toate, avant paharul din care bea, confectionat din lemn. De altfel simpla ii era si imbracamintea, caci nu se ingrijea de nimic altceva decat sa fie curata. Si nu se deosebeau intru nimic, nici sabia, nici legaturile incaltamintei sale barbare si nici fraul calului sau, care nu avea podoabe de aur, pietre scumpe sau alte lucruri de pret, ca si al celorlalti sciti". Priscus ne-a lasat informatii interesante si cu privire la teritoriul patriei noastre, mai precis amanunte privind Banatul, care atesta continuitatea daco-romana dupa retragerea aureliana din 271.

Am pomenit de cateva ori numele sotiei lui Teodosie al II-lea, imparateasa Athenais-Evdochia, atenianasi pagana, dar ajunsa pe tronul Bizantului si botezata in credinta crestina. Ea a reusit sa contrabalanseze pentru o buna perioada de timp puterea Pulcheriei, sora lui Teodosie al II-lea. Casatoria cu o ateniana a parut unora drept o victorie a paganismului, care in prima jumatate a secolului al V-lea era inca prezent la Constantinopol. Nu a fost chiar asa, caci traind de acum inainte in mijlocul unei Curti credincioase, tanara imparateasa se lasa influentata pe nesimtite de influenta celor piosi. Mai mult chiar, Evdochia era pasionata, ca o adevarata bizantina, de discutiile teologice.

Trecerea pe care o avea la Curte, a sporit neintelegerile cu cumnata sa, avida de putere, care nu intelegea sa renunte la guvernare. In anul 423, Curtea de la Constantinopol a primit pe sora lui Honorius, celebra Galla Placidia, venita la Bizant impreuna cu fiica sa, Honoria, si fiul sau, Valentinian. Cu acest prilej este stabilit un plan de casatorie intre micuta Evdochia, nascuta recenta de Athenais, si caesarul de 5 ani, pe care moartea lui Honorius il facuse mostenitorul Imperiului Occidental. Peste 14 ani, proiectul devenea realitate pentru imparateasa Bizantului, care drept multumire adusa lui Dumnezeu, pleaca intr-un pelerinaj la Locurile Sfinte. Reintoarsa in 439 basilisa era in culmea gloriei avand o fiica maritata cu un imparat. Stapana pe situatie, Evdochia a gresit totusi, crezand ca Pulcheria ar putea renunta asa de usor la influenta pe care o exercitase la Curte cu putin timp inainte. In urma intrigilor de tot felul, Athenais-Evdochia va parasi palatul imperial in 442, indreptandu-se catre Ierusalim, unde va si muri. Pulcheria a carei influenta scazuse destul de mult, este unanim recunoscuta ca imparateasa dupa moartea lui Teodosie al II-lea la 28 iulie 450, alegandu-si drept sotsi coleg la tron pe Marcian.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: