Politica internasi externa a celorlati Comneni » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Politica internasi externa a celorlati Comneni

Legaturile matrimoniale ale lui Ioan al II-lea (1118-1143) cu regatul Ungariei nu l-au scutit de mentinerea unei stari conflictuale cu noul adversar, cel care reusise deja sa-si impuna dominatia asupra croatilor. In 1128, Stefan al II-lea a trecut Dunarea si Ioan al II-lea cu mare greutatea a reusit sa respinga atacul. Pentru ponderarea ambitiilor normande in Sicilia, Ioan a fost nevoit sa multiplice privilegiile acordate Venetiei si sa se aliaze cu Imperiul German si cu Pisa, negociind noi concesii comerciale. Energia acestui imparat a fost insa dirijata catre Antiohia, pe care o cucereste in 1137 pentru foarte scurta vreme, iar visul unei noi campanii in Orient i-a fost spulberat de moartea sa accidentala survenita in aprilie 1143.

Imparatul Manuel I (1143-1180) a intreprins o ultima tentativa de interventie in Italia. El a intarit alianta germana impotriva normanzilor, prin casatoria sa in 1146 cu Berta de Sulzbach, cumnata lui Conrad al III-lea. Chiar si in aceste conditii, infrangerea lui Conrad al III-lea de catre turci a permis regelui Siciliei, Roger al II-lea, lansarea unui nou atac in Balcani in toamna anului 1147. El a cucerit Corfu, a pradat Teba si Corintul si a facut prizonieri pe lucratorii de matase, deportati la Palermo. Alianta germana a fost compromisa in momentul venirii la conducerea Imperiului German a lui Frederic Barbarossa, Manuel I fiind nevoit sa actioneze prompt in noile conditii. In 1154, moartea lui Roger al II-lea i-a permis lui Manuel I sa lanseze din Ancona o puternica ofensiva militara incheiata in 1155 cu posibilitatea controlului asupra acestei regiuni din Italia. Imediat intervine insa dubla ostilitate a lui Barbarossa si a Venetiei, nemultumiti de faptul ca stramtoarea Otrante trecea sub controlul unei singure puteri. De aceea, in 1156 Guillaume I al Siciliei respinge expeditia bizantina.

Manuel I a beneficiat de o situatie favorabila in Balcani, unde in 1161 a reusit sa-si impuna favoritul si ginerele sau, Bela, ca mostenitor al tronului Ungariei si sa supuna Bosnia, Croatia si Dalmatia. De asemenea, in 1172 el a reusit sa-l infranga pe principele sarb Stefan Nemanja. Aceste reusite balcanice au nelinistit Venetia, care dupa 1171 devine unul dintre dusmanii de temut ai Bizantului.

In Orient, Manuel a continuat o ofensiva laborioasa, Renaud al Antiohiei acceptand suzeranitatea bizantina, iar regele Ierusalimului, Baudouin, s-a plasat sub protectia sa. In 1159, Manuel isi face intrarea triumfala in Antiohia, urmat de regele Ierusalimului si de Renaud, care mergea pe jos. Chiar si turcii pareau invinsi: in alianta cu regele Ierusalimului Manuel I se angaja la o expeditie de amplore impotriva acestora. Incurajati de Frederic Barbarossa, turcii s-au revoltatimpotriva bizantinilor, pe care ii infrang in septembrie 1176 la Myriokefalon. Infrangerea nu a avut efecte imediate, exceptand poate perenizarea implantarii turcilor in zona.

La moartea sa in 1180, Manuel a lasat Imperiul in aparenta puternic, dar total izolat. Fiul sau, Alexios al II-lea de 11 ani (1180-1183) logodit cu o fiica a regelui Frantei, Ludovic al VII-lea, Agnes-Anne, a trebuit sa faca fata diferitelor contradictii interne ale dinastiei comnene. Sprijinul initial al armatei pentru regenta Mariei de Antiohia, cea de a doua sotie a lui Manuel, s-a dovedit insuficient, deoarece cel care a ajuns la tron in 1183 a fost Andronic I. El a primit sprijinul populatiei, dornica sa se debaraseze de anturajul latin al Mariei, precum si de cel al clerului antilatin.

Andronic a lansat un program ambitios de reforme, a ales pe baza de competenta oameni modesti in functii administrative importante, salariile lor fiind decente si scutind pe contribuabili de la noi taxe. Prin aceasta politica el ataca privilegiile aristocratiei, centrul de guvernare al comnenilor. In timp revoltele s-au inmultit, Andronic nu a putut face fata atacului normand din 1185, in urma caruia este cucerit Tesalonicul, iar in septembrie 1185 multimea condusa de Isaac Anghelos il omoara. Astfel a luat sfarsit dinastia comnenilor.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: