Pomenirea Sfîntului şi Dreptului Simeon, Primitorul de Dumnezeu
(3 februarie)
Simeon, bătrînul, după mărturia Sfintei Evanghelii, era un om
drept şi credincios, aşteptînd mîngîierea lui Israil, iar Duhul Sfînt era peste
dînsul. Aceluia i s-a făcut ştire de la Dumnezeu despre venirea ce degrabă era
să fie în lume, a adevăratului Mesia. Şi i s-a făcut ştire, precum povestesc
istoricii cei vechi, astfel:
Cînd, după porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea
Legea lui Moise şi toate proorociile din limba evreiască în cea elinească, pentru
care lucru erau aleşi oameni înţelepţi din Israil, şaptezeci la număr. Între
aceştia era şi Sfîntul Simeon, ca un înţelept şi iscusit întru dumnezeiasca
Scriptură. Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul şi, ajungînd
la cuvintele: Iată fecioara în pîntece va zămisli şi va naşte fiu, s-a
îndoit, zicînd că nu este cu putinţă ca o fecioară, neştiind de bărbat, să poată
naşte şi, luînd cuţitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului
i s-a arătat şi i-a ţinut mîna, zicînd: "Nu fi necredincios faţă de cele scrise,
şi a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea pînă
ce nu vei vedea pe Cel ce se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul".
Deci el, crezînd cuvintele îngereşti şi prooroceşti, aştepta
cu dor venirea lui Hristos în lume. Şi era drept cu viaţa şi fără prihană, ferindu-se
de tot răul, şezînd lîngă biserică şi rugîndu-se lui Dumnezeu să miluiască lumea
Sa şi să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.
Născîndu-se Domnul nostru Iisus Hristos şi împlinindu-se patruzeci
de zile, iar după obiceiul legii fiind adus în biserică de mîinile Preacuratei
Sale Maici, atunci şi Sfîntul Simeon îndemnat de Duhul a venit în biserică şi,
căutînd spre Pruncul cel mai înainte de veci cum şi la Fecioara cea fără de
prihană care Îl născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia cel făgăduit şi că
aceea este Fecioara prin care avea să se împlinească proorocia Isaia. De aceea,
i s-a închinat, văzînd-o înconjurată de lumină cerească şi fiind strălucită
cu dumnezeieştile raze.
Deci, cu frică şi cu bucurie apropiindu-se de dînsa, a luat
în mîinile sale pe Domnul şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpîne,
după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta. El a proorocit
despre patima lui Hristos şi despre răstignirea Lui, spunînd că va trece prin
sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mîhnirii şi a necazului, cînd va vedea
pe Fiul său răstignit pe Cruce. Şi aşa, mulţumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu
pace la adînci bătrîneţi, pentru că se scrie despre dînsul că a trăit 360 de
ani - Dumnezeu astfel lungindu-i viaţa - ca să ajungă vremea cea din toţi vecii
dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfînta Fecioară, Căruia
se cuvine slava în veci. Amin.
Despre acest Sfînt Simeon, care a primit în mîinile sale pe
pruncul Iisus, cel dus în biserică şi care a binecuvîntat pe Născătoarea de
Dumnezeu, Maria şi pe Iosif, mulţi înţeleg că a fost preot, precum era preot
şi Zaharia, cel ce a primit mai înainte pe Maria, fiind dusă atunci pruncă în
biserică şi care avea să fie maica lui Iisus. Între cei ce înţeleg astfel, este
Sfîntul Atanasie cel Mare, în cartea sa "Despre aceeaşi fire a Tatălui şi a
Fiului", apoi Sfîntul Chiril din Ierusalim, în "Cuvîntul de la Întîmpinarea
Domnului", şi Sfîntul Epifanie, în "Învăţătura despre părinţii Legii Vechi şi
ceilalţi". Dar de vreme ce sînt unii care nu se unesc - căci nu se pomeneşte
despre aceasta în Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici în cuvîntul acesta.
În această zi se mai face şi pomenirea Sfintei Ana, proorociţa,
de care se pomeneşte în Evanghelie, şi care cu Sfîntul Simeon primitorul de
Dumnezeu întîmpinînd pe Domnul nostru Iisus Hristos în biserică, grăia despre
Dînsul tuturor celor ce aşteptau izbăvirea în Ierusalim, cum că Acela este Mesia
cel aşteptat. Totdeauna se face şi pomenirea Sfîntului prooroc Azaria, de care
se scrie în cartea a doua, Paralipomena, capitolul al 15-lea. Apoi a Sfinţilor
mucenici Adrian şi Euvul, care au pătimit pentru Hristos în Cezareea, de la
Firmilian ighemonul. Şi a Sfinţilor mucenici Papia, Diodor şi Claudian, care
s-au chinuit pentru Hristos în vremea lui Deciu, împăratul, de către Paulin,
boierul Pamfiliei. Cum şi a Sfîntului mucenic Vlasie cel din Cezareia Capadociei,
care era păstor şi fiind muncit nu s-a lepădat de Hristos, ci pe mulţi i-a adus
la credinţă, iar pe ighemon l-a omorît. Apoi, rugîndu-se lui Dumnezeu, şi-a
dat duhul în mîinile Lui şi era văzută o porumbiţă, în chipul luminii, zburînd
deasupra trupului lui. Toiagul lui păstoresc, înfigîndu-l în pămînt, a odrăslit
şi a crescut copac mare, care acoperea cu ramurile sale altarul bisericii, zidită
peste moaştele lui.
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna februarie
Cuvinte cheie: Sfantul si Dreptul Simeon, Sfantul Simeon
Cautare:
Vizualizari: 1273
Id: 1412
Imagine:
Share:
