Porunca Mantuitorului pentru desavarsire este lasata la voia libera a omului…

Oare desăvârşirea omului pe pământ este obligatorie tuturor? La această întrebare vom răspunde, aducându-ne aminte de cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos spuse tânărului bogat, care L-a întrebat ce să facă pentru a moşteni viaţa de veci: De vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile… Iar de vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile tale şi le dă săracilor, … după aceea, vino şi urmează-Mi Mie (Matei 19, 17 şi 21).

De aici se înţelege clar că porunca Mântuitorului pentru desăvârşire nu este obligatorie, ci este lăsată la voia liberă a omului. Iar în alt loc a zis: Eu am venit ca viaţă să aibă şi mai mult să aibă (Ioan 10, 10), adică cel ce vrea să se mântuiască, să păzească poruncile lui Dumnezeu, iar cel ce voieşte să aibă mai multă viaţă, adică să fie desăvârşit, trebuie să părăsească toate ale lumii şi să urmeze lui Hristos, cu multă răbdare şi lepădare de sine, până la sfârşit. Deci, a se sui cineva la treapta înaltă a desăvârşirii, rămâne la voia lui.

Prin ce virtute ajunge omul la desăvârşire şi care sunt virtuţile celor desăvârşiţi? Sfântul Grigorie Palama zice: “Virtutea rugăciunii efectuează taina unirii noastre cu Bunul Dumnezeu, căci rugăciunea este legătura făpturilor raţionale cu Făcătorul, dar unirea cu Dumnezeu, adică desăvârşirea, este mai presus de rugăciunea curată. Ea înseamnă dragoste desăvârşită şi aceasta nu o are omul de la sine, ci de la Dumnezeu”.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Urcuş spre Inviere, Editura Trinitas, Iaşi, 1998, p. 361)

Categoria: Articole

Cautare: