Postul este o virtute, dar mai cu seama un ajutor spre virtute

Eu am văzut creştini care, în postire, i-au întrecut pe călugări! Ştiu eu câţiva care ţin până sâmbăta. Vine o femeie la mine să se mărturisească, Fevronia o chema. Şi vine la mine într-o miercuri – eram duhovnic tânăr pe vremuri, că am tot mărturisit cât am putut în viaţa mea –, şi îi zic:

– Mata, dacă ţi-ajută Dumnezeu, să ţii până mâine! Că era a doua zi de post.

– Ba, ferească Dumnezeu, părinte! De când m-am măritat am 23 de ani şi de la începutul postului nu gust nimic până sâmbătă.

Auzi cum ne smereşte Dumnezeu!

Iată oameni care îşi aleg de bună voie şi din dragoste să se nevoiască oriunde ar fi, că Dumnezeu este în tot locul de faţă! De aceea, vă spun să ţineţi postul (negru) după măsura puterii fiecăruia. Care poate o zi, care poate două, care poate trei. Care nu poate, să ia blagoslovenie de la duhovnicul lui şi să ia gustare, ca să se întărească şi să se ţină şi el de ceilalţi. Că postul este o virtute, dar mai cu seamă un ajutor spre virtute.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 108-110)

Categoria: Articole

Cautare: