Precum noptilor le urmeaza zilele, asa si reusitelor, ispitele de incercare

Prefacerile şi ispitele sunt o însoţire greu de deosebit, unde una pricinuieşte pe cealaltă şi invers, deşi amândouă duc pe cei prudenţi la folos şi sporire. Fie că ispita pricinuieşte prefacerea, fie că prefacerea pricinuieşte ispita, concluzia este: ele trebuie înfruntate cu filozofie şi răbdare. Avva Marcu spune: “Întristările ce vin oamenilor sunt naşterile păcatelor şi relelor lor. Dacă le răbdăm cu rugăciune, atunci vedem că vin iarăşi cele bune”.

În cadrul tainei prefacerilor se cuprind şi înrâuririle de-a dreapta, în special la cei ce se nevoiesc corect. Când cineva săvârşeşte o poruncă sau altă lucrare bună cu deplină conştiinţă, trebuie neapărat să aştepte pecetea peste lucrul său. Mulţi au păzit osteneala lucrării poruncii fără să cârtescă, însă – din neexperienţă, n-au rezistat la ispita pecetluirii bunei lor osteneli şi aşa s-au păgubit.

Aici, pururea pomenitul Bătrân (Iosif), care insista asupra acestor amănunte, ne spunea adesea: “Precum nopţilor le urmează zilele, aşa şi reuşitelor, ispitele de încercare”.

Răbdarea, în încercarea ce urmează lucrării celei bune, probează intenţia cea de bună voie şi conştientă a omului, că s-a dedat la această faptă nu oricum, ci din buna alegere şi numai pentru porunca lui Dumnezeu. Acesta este un aspect, în timp ce al doilea este că sporeşte în el pomenirea lui Dumnezeu şi modul în care primeşte adaosul cel bun în atelierul lui mintal. Dimpotrivă, cel mic la suflet în ispita de după fapta bună a pierdut curajul credinţei neclintite, căruia îi aparţinea, şi din pricina nereuşitei a pricinuit uitare minţii.

Acolo unde există dragoste şi înfrânare şi pocăinţă şi rugăciune, orice dificultate şi nedumerire se destramă.

(Iosif Monahul, Bătrânul Iosif Sihastrul Nevoinţe – Experienţe – Învăţături, Schitul Lacu, 2001, p. 123)

Categoria: Articole

Cautare: