Predica Parintelui Cleopa la Duminica Sfintei Cruci

...Ce va folosi omul de va dobindi lumea toata si isi va pierde sufletul sau?
Sau ce va da omul, in schimb, pentru sufletul sau? (Marcu 8, 36-37)

Iubiti credinciosi,

In predica Sfintei Evanghelii de astazi vom vorbi, pe cit ne va lumina Preabunul Dumnezeu, despre cinstea omului si despre valoarea sufletului omenesc. Iata ce spune Mintuitorul: Ce va folosi omul de ar dobindi toata lumea, dar isi va pierde sufletul sau? (Marcu 8, 36). Apoi zice: Ce va da omul, in schimb, pentru sufletul sau (Marcu 8, 37). Auziti, fratii mei, cit de mare si nemasurata valoare are sufletul nostru si la cita cinste si pretuire l-a ridicat Insusi Mintuitorul nostru Iisus Hristos? Si daca este asa, cine va putea vreodata a se impotrivi acestui adevar?

Sfinta Scriptura are obicei de multe ori sa numeasca pe om "suflet". Iata ce spune la Facere: Iar sufletele care au intrat cu Iacob in Egipt si care au iesit din coapsele lui, au fost de toate saizeci si sase de suflete, afara de femeile feciorilor sai (Facere 46, 26). Iata ca Sfinta Scriptura il numeste pe om "suflet". Si de ce il numeste Sfinta Scriptura pe om "suflet"? Raspunsul este acesta: pentru valoarea cea mare ce o are sufletul fata de trup. Dar poate cineva sa-i spuna sufletului om? Nu, omul se poate numi suflet, dar sufletul nu se poate numi om. Pentru ca sufletul are fire nevazuta, iar trupul are fire vazuta si simtita, si numai cind acestea se unesc intr-un singur ipostas atunci se cheama om. Dar nici sufletul nu se cheama om fara trup, nici trupul nu se zice fara suflet. Caci omul este un ipostas unit din doua firi, suflet si trup.

Ce este omul? Omul este un simbure si un centru al intregii lumi pe care a zidit-o Dumnezeu in cer si pe pamint. Omul este fiinta care tine legatura cu cele patru feluri de lumi pe care le-a facut Dumnezeu in Univers. El comunica cu intreaga creatie insufletita: cu regnul mineral, cu lumea vegetala, cu lumea animalelor si cu lumea nevazuta a ingerilor, adica cu lumea cea ginditoare. Deci omul este un centru al lumii vazute si al celei nevazute, de aceea Sfinta si dumnezeiasca Scriptura il numeste pe om "mare" (Isus Sirah 3, 18). Si in alt loc zice: Mare este omul si cinstit barbatul milostiv.

Dar de ce il numeste mare? Pentru ca in om se reunesc toate lumile create de Dumnezeu si pentru ca, peste toate acestea, el este chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26). Pentru ca omul uneste in sine cele patru lumi in mic, omul se numeste "microcosmos", adica lume mica. Dupa Sfintul Grigorie Teologul si dupa alti Sfinti Parinti ai Bisericii lui Hristos omul se cheama si macrocosmos, fiindca este mai mare decit toate creaturile vazute. Omul este o lume mare in cea mica, deoarece el uneste in sine nu numai lumea cea vazuta si simtita ci si pe cea nevazuta a ingerilor si, pe deasupra tuturor, el este singura creatie facuta dupa chipul si dupa asemanarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27).

Sa vedem in ce fel omul se impartaseste de insusirile ingeresti. Ingerii se tilcuiesc slugi ale lui Dumnezeu, dupa cum este scris: Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc (Psalmi 103, 5). Ingerii sint cei ce ne ajuta in necazuri, in scirbe si in ispite. Ei se bucura neincetat de cei ce cresc in virtute si se mihnesc de cei ce cad in pacate si le ajuta sa se ridice din nou prin pocainta. Ingerii slujesc la mintuirea sufletelor omenesti si niciodata nu ne parasesc, pina la iesirea noastra din viata aceasta. Ingerii alcatuiesc ceata cea mai aproape de noi, lor li s-a dat spre paza pamintul si slujesc mai aproape de noi la mintuirea sufletelor oamenilor. De aceea Sfintul Apostol Pavel a zis: Ingerii oare nu sint toti duhuri slujitoare, trimisi spre slujba, pentru cei ce vor fi mostenitorii mintuirii? (Evrei 1, 14).

Sufletul omului are si el de la Dumnezeu o lucrare asemana-toare cu a ingerilor. El are credinta si dragoste de Dumnezeu si Ii slujeste cu frica si cutremur. Sufletul omului are si el putere de a sluji, de a ajuta pe fratii sai, de a-i mingiia in necazuri, de a-i intari cu cuvintul si de a veni intotdeauna spre ajutorul lor. Pentru aceasta omul este un fel de inger amestecat din doua firi, cum il numeste Sfintul Ioan Damaschin (Dogmatica, cap. 12, Bucuresti, 1938).

Sfintul Grigorie de Nyssa, marele filosof duhovnicesc, spune si el ca "omul este frate cu ingerul dupa puterea sa cuvintatoare. Ce este mintea omului, aceea este si ingerul cu trup" (Sf. Grigorie de Nyssa, Comentar la viata lui Moise, p. 813). Caci trebuie sa stim ca numai Dumnezeu este cu desavirsire netrupesc, ca toti ingerii au trupurile lor. Dar trupurile lor sint preasubtiri, din foc ceresc si sint numiti in scrierile bisericesti "netrupesti".

Sufletul nostru nu este strain nici de lucrarea arhanghelilor. El are memorie data de Dumnezeu, tine minte toate, iar mintea lui, daca este luminata de Preasfintul Duh, impartaseste si binevesteste Evanghelia in care este cuvintul lui Dumnezeu si toate invataturile mintuitoare de suflet.

Omul, asemenea incepatoriilor, stapineste orase, tari si tinu-turi, da legi si conduce suflete dupa cum a zis Dumnezeu: Cresteti si va inmultiti si umpleti pamintul si-l stapiniti (Facere 1, 28).

Imitind ceata ingerilor care stapinesc in vazduh pe diavoli, sufletul omului curat si luminat de darul lui Dumnezeu stapineste si el pe diavoli, ii arde cu rugaciunea si smerenia. Sufletul curat nu vrea sa faca voia lor si, mai ales, nu se lasa biruit de patimile trupului si ale sufletului pentru ca are in el pe Tatal, si pe Fiul si pe Duhul Sfint (Matei 10, 8; Marcu 3, 15; Luca 9, 1).

Omul, asemenea stapiniilor, are de la Dumnezeu darul de a face puteri si minuni mari si in loc de a ocirmui vinturile si schimbarile vremurilor el stapineste madularele trupului sau, ocirmuieste virtutile, alunga furtuna gindurilor si patimile sufletului, punindu-le pe toate in rinduiala spre slujba si slava lui Dumnezeu.

Si cu ceata domniilor se aseamana foarte mult sufletul omului. Caci prin darul lui Dumnezeu ajunge sa domneasca peste simturi, si peste patimile trupului si ale sufletului sau.

Sufletul omului are inca de la Dumnezeu darul pe care il au sfintele tronuri, putind si el intr-o masura sa primeasca si sa odihneasca pe Preasfinta Treime in mintea si in inima sa, prin curatirea de patimi, prin iubire si smerenie.

Omul se impartaseste putin si de lucrarea heruvimilor, dupa masura darului lui Dumnezeu, prin care poate fi intelept si veghetor asupra patimilor, cu mintea si inima pline de cunostinta dumnezeiasca, putind si el sa reverse intelepciune duhovniceasca prin propovaduirea cuvintului lui Dumnezeu spre mintuirea a mii de suflete iubitoare de Hristos.

Dar sufletul omenesc, imitind pe serafimi, cind ajunge desavirsit, se umple de caldura si vapaie dumnezeiasca si are atita dragoste arzatoare fata de Preabunul Dumnezeu incit, pe drept cuvint, este "un serafim in trup, un serafim pamintesc".

Omul este mai mic decit ingerii cu cunostinta, iar cu darul, cunoaste mai putine taine dumnezeiesti decit acestia. Asa trebuie sa intelegem cuvintele Mintuitorului despre Sfintul Ioan Botezatorul, care zice: Intre cei nascuti din femei, nimeni nu s-a ridicat mai mare ca Ioan, dar cel mai mic intru Imparatia Cerurilor este mai mare decit el (Matei 11, 11; Luca 7, 28). Dar pentru ca din toata zidirea, numai omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul este mai mare decit ingerii. Sufletul omului intrece pe ingeri prin trei insusiri, dupa Sfintul Vasile cel Mare si anume: prin minte, prin cuvint si prin voie de sine stapinitoare, adica libera. Caci prin minte sufletul omului se aseamana mai ales cu Tatal si cu Fiul, iar prin voia sa libera, de sine stapinitoare, care este radacina tuturor bunatatilor, sufletul se aseamana Sfintului Duh. Astfel omul este icoana Preasfintei Treimi prin aceste trei insusiri.

Iubiti credinciosi,

Vedeti cit de mare este valoarea sufletului omenesc? Vedeti pina la ce cinste si stralucire se ridica? Si aceastea pentru ca omul este regele creatiei, singura fiinta creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. De aceea zice Mintuitorul in Sfinta Evanghelie de astazi: Ce va folosi omul de ar dobindi toata lumea daca isi va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau? (Marcu 8, 35-37). Tocmai de aceea ne aminteste Biserica cuvintele Mintuitorului care zice sa avem grija de mintuirea noastra, mai ales acum in Postul Mare, cind tot crestinul binecredincios isi cauta de suflet. De aceea S-a intrupat si a patimit pentru oameni Fiul lui Dumnezeu, ca sa scoata sufletele noastre, atit de pretioase, din robia patimilor si din adincul iadului, unde erau aruncate de diavolii cei ucigasi.

Iata pentru ce s-a pus aceasta Evanghelie la mijlocul marelui Post, ca sa avem timp pina la Sfintele Pasti, sa ne pocaim, sa ne spovedim, sa ne impacam cu Dumnezeu si cu oamenii si sa primim cu vrednicie Sfinta Impartasanie care este cel mai mare dar pe care ni-l daruieste Mintuitorul pe pamint. Sa luam deci aminte cum traim, cum ne indreptam viata, ce am facut pina acum pentru sufletul nostru si ce trebuie sa mai facem pe viitor ca sa dobindim mintuirea noastra si sa scapam de osinda.

Sa luam aminte ca tocmai de aceea ne lupta atit de mult diavolul prin slugile lui, ca sa ne rapeasca ce avem mai scump de la Dumnezeu. Nu averea, nu cinstea, nu prietenii, nu trupul, nu viata aceasta paminteasca, ci sufletul pe care ni l-a dat Dumnezeu, care este mai scump decit toate margaritarele lumii. Pentru el suferim atitea ispite in trup; pentru el ne luptam o viata cu diavolii, cu slabiciunile firii, cu oamenii rai si cu patimile ucigase de suflet care ne ataca din toate partile.

Dupa ce am vazut ce este sufletul si cit de mare este valoarea lui, sa vedem acum cum trebuie sa ne pastram curat de pacate sufletul nostru; sau daca sintem stapiniti de patimi, care formeaza cancerul sufletului, cum am putea sa ne izbavim de robia lor si de vesnica osinda.

Sufletul pruncului dupa botez este curat ca un inger. De aceea pruncul care moare indata dupa botez, fiind fara pacate este sigur mintuit si numarat in ceata sfintilor. Pentru aceea si Mintuitorul a luat un prunc in sfintele Sale brate, zicind: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este Imparatia lui Dumnezeu (Marcu 10, 14). Copilul botezat este deci, prototipul ingerului, al sufletului, al omului desavirsit, nestapinit de nici un pacat, de nici un gind necurat. Iata, pe pamint, copilul este cea mai potrivita icoana a sfinteniei, a sufletului mintuit.

Cum ne putem curati sufletul, constiinta, inima si trupul de pacatele ce ne apasa? Cel dintii lucru ce trebuie sa-l facem in posturi este spovedania cu cainta si lacrimi si Sfinta Impartasanie. Apoi este sfinta rugaciune. Ne trebuie mai multa rugaciune, fratii mei, mai multa evlavie si rabdare la rugaciune, prezenta regulata la biserica. Cititi apoi zilnic psaltirea, o catisma sau doua, ca psalmii si din inima de piatra scot lacrimi, zice Sfintul Vasile cel Mare. Mai cititi seara sau dimineata un acatist, paraclisul Maicii Domnului, rugaciunile zilnice din cartea de rugaciuni si adaugati metanii si inchinaciuni cu rugaciunea lui Hristos, dupa putere.

A treia fapta buna care ajuta mult rugaciunea este postul. Mare este puterea rugaciunii unita cu postul. Amindoua fac adevarate minuni; inalbesc sufletul innegrit de pacate si de ginduri rele. Fiecare sa posteasca dupa putere, numai sa posteasca. Adica sa manince de post, iar miercurea si vinerea sa tina post macar negru pina la amiaza.

Alta mare fapta buna care ajuta mult la mintuirea sufletului este milostenia. Miluiti cit puteti, ajutati cu dragoste si inima buna pe orice om care va cere.

Mare putere are milostenia sufleteasca. Indemnati-va unii pe altii la biserica, la rugaciune, la spovedanie, la pocainta. Cercetati pe cei bolnavi, ajutati pe cei intristati cu cuvinte de mingiiere, cu carti sfinte de citit si cititi, mai ales, in Noul Testament. Iar cununa bunatatilor este dragostea crestina. Iubiti duhovniceste pe toti, cereti iertare de la toti si bucurati-va in Hristos, ca Dumnezeu este dragoste. Iata cea mai buna cale de curatenie si de mintuire a sufletelor noastre.

Iubiti credinciosi,

Au trecut trei saptamini din Sfintul si Marele Post al Pastelui. In acest timp unii crestini s-au rugat mai mult, au venit la biserica, au postit, s-au impacat cu oameni si cu Dumnezeu, s-au spovedit si impartasit. Acestia s-au ingrijit cum trebuie de sufletele lor. Dar multi inca n-au venit, desi Hristos ii cheama si ii asteapta.

Astazi, in Duminica a treia din Postul Mare, numita "a Sfintei Cruci", dupa cum vedeti, se scoate cu mare evlavie in mijlocul bisericii Sfinta Cruce. De ce se scoate Crucea la jumatatea postului in biserica pentru inchinare, unde sta o saptamina? Se scoate pentru a ne intari si a ne imbarbata in nevointa postului, ca sa-l putem parcurge cu folos pina la capat. Caci privind la Sfinta Cruce si cugetind la patimile Domnului uitam de necazurile vietii si primim putere pe calea mintuirii.

Fratii mei, este puterea Crucii lui Hristos in lume! Crucea ne-a adus mintuirea si impacarea cu Dumnezeu. Crucea a sfarimat prin Inviere portile iadului. Crucea ne-a deschis raiul si a biruit moartea. Crucea zdrobeste pe diavoli si-i alunga dintre noi. Crucea este scara de mintuire a lumii care ne urca la cer. Sa urcam la Dumnezeu pe scara Crucii. Sa ne impacam si sa ne iubim prin jertfa Sfintei Cruci. Sa ne silim a ne duce fiecare crucea noastra cu smerenie, cu rabdare si cu nadejdea mintuirii. Sa nu deznadajduim in boli, in suferinte si in multimea necazurilor vietii. Sa ne gindim ca toti parintii, inaintasii si sfintii nostri au suferit si si-au dus crucea cu rabdare si bucurie pina la capat.

Deci sa ne intarim si noi, fratii mei, in nevointa postului. Inaintea noastra merge Insusi Hristos Mintuitorul lumii cu Crucea in spate. Sa-I urmam si noi cu credinta si barbatie, lucrind ziua si noaptea la mintuirea sufletelor noastre. Si ajungind cu bucurie la Sfintele Pasti, sa ingenunchem in fata Crucii si impreuna sa cintam: "Crucii tale ne inchinam, Hristoase, si Sfinta Invierea Ta o laudam si o marim!" Amin.

Categoria: Predici la Duminicile de peste an - Parintele Ilie Cleopa

Cuvinte cheie: Parintele Cleopa, Duminica a III-a din Post, Duminica Sfintei Cruci, Sfanta Cruce

Cautare: