Pregatirea pentru vesnicie

Întreaga noastră viaţă pământească, de la naştere şi până la cea din urmă suflare a noastră, va arăta la sfârşit ca un singur act concentrat. Conţinutul şi calitatea ei se vor vedea într-o fracţiune de secundă.

Să ne imaginăm un pahar din cel mai limpede cristal, plin cu apă. O singură privire ne va spune dacă apa e curată sau nu. Tot aşa va fi şi cu noi atunci când vom fi trecut întru alt tărâm. Cel mai trecător reflex a inimii sau minţii noastre îşi lasă urma asupra sumei totale a vieţii noastre. Să presupunem că numai o dată în întreg cursul existenţei mele am avut un impuls ticălos, de moment, spre crimă. Până când nu voi alunga această idee din inima mea printr-un act de căinţă, ea va rămâne în mine ca o pată întunecată cu neputinţă de ascuns. „Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere, şi nimic ascuns care să nu fie cunoscut” (Lc 12, 2). Adeseori ne mângâiem cu gândul că nimeni nu a văzut ceea ce am făcut sau nu cunoaşte ceea ce gândim. Dar, dacă privim la viaţa aceasta ca la o pregătire pentru veşnicie, dacă năzuim să scăpăm de petele întunecate dinăuntrul nostru, atunci imaginea se schimbă.

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 91)

Categoria: Articole

Cautare: