Prietenia dintre sfinti si fiarele salbatice

Sfântul şi-a însuşit alfabetul naturii, i-a citit cuvintele, i-a ascultat sunetele, i-a înţeles vorbele şi a închis cartea. Numai în sfânt natura şi-a atins pe deplin rostul, căci ea a deşteptat omul dintr-însul, l-a îndrumat către Dumnezeu şi s-a retras din faţa lui. Sprijinindu-se pe temelia dată de natură, sfântul este nevoit să se urce singur pe scări cereşti – cu gândul, cu rugăciunea, cu bunătatea –, mânat de natură şi tras de Dumnezeu.

Sfântul este nemărginit de recunoscător şi nesfârşit de milostiv faţă de natură. De aceea şi natura îl socoteşte pe sfânt drept singurul ei prieten de pe pământ, neiubitor de sine. Într-adevăr, nu este privelişte mai mişcătoare pe pământ decât prietenia dintre sfânt şi fiarele sălbatice.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 41)

Categoria: Articole

Cautare:

Prietenia dintre sfinti si fiarele salbatice

Vizualizari: 674

Id: 4643

Imagine:

Share: