Primirea de straini

Un oarecare om bogat slujea cu mare osârdie, împreună cu toată casa lui, oaspeţilor, că în fiecare zi aducea străini la masa sa. Şi într-o zi a venit un străin împreună cu mulţi alţii şi l-a dus şi pe acesta la masa sa. Însă, când a vrut, după obiceiul smereniei sale, să-i toarne apă pe mâinile lui şi s-a întors să ia ibricul cu apă, îndată nu l-a mai văzut pe acela pe ale cărui mâini voia să toarne apa. Şi, facându-se lucrul acesta, se mira omul singur întru sine. Dar în noaptea aceea, i-a zis lui Domnul în vis: „În celelalte zile M-ai primit, adică prin fraţii mei mai mici, iar în ziua de ieri, pe Mine însumi M-ai primit. Deci, la judecata cea viitoare, se va zice ţie: „Cele ce ați făcut unuia din aceşti mai mici ai Mei, acelea Mie Mi le-ati făcut.” Iată dar mai înainte de judecată că Domnul arată că, atunci când este primit prin fraţii Lui mai mici, atunci ne socoteşte pe noi ca pe cei ce-L primesc pe El însuşi. Şi noi dar să nu ne lenevim spre primirea de străini. Socotiţi, fraţilor, cât de mare este lucrul primirii de străini. La mesele voastre pe Hristos primiţi-L, ca şi voi să fiţi primiţi de El la ospăţul cel veşnic. Daţi acum străinului Hristos, la primirea de străini, ca şi El pe voi la Ziua Judecăţii, nu ca pe nişte străini să vă ştie, ci ca pe cei apropiaţi ai Săi în împărăţia Sa să vă primească.

(Sfântul Grigorie Dialogul, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, 2003, p. 144)

Categoria: Articole

Cautare: