PROTOSINGHELUL IOSIF CRACIUN :: Pateric romanesc

(1864-1944)

Acest cuvios parinte a fost un mare sihastru, duhovnic si exorcist din obstea Manastirii Neamt.

S-a nascut in comuna Garcina, judetul Neamt. In tinerete a fost casatorit. Apoi, murindu-i sotia in anul 1911, cu sfatul vestitului pelerin Gheorghe Lazar al carui ucenic era, a luat jugul vietii calugaresti in obstea Manastirii Neamt. Dupa doi ani de rugaciune si ascultare a primit schima monahala si s-a nevoit cativa ani in Schitul Vovidenia din apropiere. Apoi, cu binecuvantarea staretului, schimonahul Iosif Craciun s-a retras la liniste in padurile seculare de langa Schitul Icoana, unde s-a nevoit aproape zece ani in pustie, singur cu Dumnezeu, rabdand tot felul de ispite de la diavoli, de la trup si de la oameni.

Cea mai mare nevointa a lui era postul indelungat, unit cu privegherea de noapte si citirea Psaltirii. Cu aceste trei arme izgonea de la sine toate ispitele trupesti si diavolesti, ajungand cunoscut in tot tinutul Neamt. Pentru rabdarea si smerenia lui, parintele Iosif s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul izgonirii duhurilor rele din oameni. De aceea alergau la chilia lui tot felul de epileptici si oameni bolnavi, lipsiti de mangaiere. Iar batranul ii primea pe toti cu dragoste si se ruga pentru sanatatea lor pana se vindecau.

Iata cum se ruga parintele Iosif pentru bolnavi:

Mai intai trimitea bolnavul in manastire sa-si marturiseasca pacatele si sa-i faca preotii Sfantul Maslu. Apoi se intorcea bolnavul la chilia lui din padure, unde era pus la post si rugaciune trei zile si trei nopti. Impreuna cu el posteau toate rudele bolnavului si insusi sihastrul Iosif si citeau la Psaltire ziua si noaptea. A treia zi, cei mai multi bolnavi se vindecau. Cei care nu se vindecau repetau aceeasi nevointa pana se izbaveau de diavolul, ca nu poate rabda vrajmasul rugaciunea si postul celor smeriti.

Pentru niste vindecari ca acestea si pentru sfaturile sale pline de intelepciune, parintele Iosif ajunsese vestit in tot centrul Moldovei, cu numele de “Pustnicul de la Icoana”.

In anul 1926, schimonahul Iosif a fost chemat in obste si dupa doi ani a fost hirotonit diacon si preot. Astfel, pustnicul Iosif a devenit cel mai cautat duhovnic si exorcist al Manastirii Neamt, intre 1928-1944. Zilnic veneau credinciosii la chilia lui: tarani si oraseni, sanatosi si bolnavi, tineri si batrani, calugari si mireni, cersetori si avuti. Toti cautau pe parintele Iosif. Desi era aspru la canon, ei doreau sa se marturiseasca la el, sa se faca sanatosi, sa-i ceara un sfat.

Pentru primirea si ingrijirea bolnavilor, parintele Iosif avea o casa data de manastire, afara de incinta. Era o adevarata bolnita. Acolo primea batranul pe toti, iar el statea in mijlocul lor ziua si noaptea, cu crucea in mana si cu epitrahirul pe piept. Astfel, multi din cei bolnavi se vindecau, iar ceilalti se intorceau usurati de pacate si mangaiati la casele lor. Mijloacele de vindecare pentru toti erau aceleasi: cat mai multa rugaciune, Spovedania, Sfantul Maslu, moliftele Sfantului Vasile, Sfanta Impartasanie si, neaparat, trei zile de post. O alta nevointa a marelui duhovnic Iosif a fost lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus, prin care vorbea neincetat cu Hristos, precum si milostenia la cei lipsiti.

Aceasta a fost petrecerea Cuviosului Iosif Craciun, duhovnicul Manastirii Neamt. Apoi, chemandu-l Dumnezeu, in primavara anului 1944 s-a mutat la cerestile lacasuri, fiind pomenit pana astazi de numerosii sai fii duhovnicesti.