PROTOSINGHELUL IOSIF RUSU :: Pateric romanesc

PROTOSINGHELUL IOSIF RUSU - Minastirea Dintr-un Lemn

(1883-1966)

Viata

Protosinghelul Iosif Rusu a fost un iscusit duhovnic al Minastirii Dintr-un Lemn si un calugar cu viata sfinta.

S-a nascut in comuna Icusesti, judetul Neamt, din parinti iubitori de Dumnezeu. in anul 1908, tinarul Ioan a intrat ca frate in Minastirea Bogdana-Bacau, iar dupa doi ani a luat jugul lui Hristos, primind tunderea monahala. Pentru viata lui aleasa, in anul 1911 a fost hirotonit diacon si preot de episcopul Romanului, Gherasim Safirin.

In anul 1914 ieromonahul Iosif Rusu s-a dus la Sfintul Munte, unde s-a nevoit mult cu postul si cu rugaciunea opt ani de zile. Apoi, intorcin-du-se in tara, a slujit ca preot paroh zece ani de zile in satul Brincoveanu-Dolj, povatuind pe multi credinciosi la calea mintuirii. intre anii 1933-1940 a fost egumen la Minastirea Calui-Dolj, iar din anul 1940 a fost numit duhovnic la Minastirea Dintr-un Lemn - Vilcea.

Dupa 58 de ani de aleasa nevointa, milostenie si totala jertfire de sine, cuviosul Iosif, “parintele saracilor”, si-a dat obstescul sfirsit la inceputul anului 1966, lasind in urma numerosi fii duhovnicesti. Petrecut de maici si de locuitorii satului Dezrobiti, a fost inmormintat intre stejarii seculari din cimitirul manastirii.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Fiind la parohie in comuna Brincoveni, parintele Iosif era asa de blind si milostiv cu oamenii ca toti il iubeau si-l cautau. Numele lui se facuse cunoscut prin sate si multi bolnavi veneau la el si se vindecau.

2. Parintele Iosif iubea pina la jertfa pe Dumnezeu si pe oameni, biserica si saracii. Iar dintre faptele bune, cel mai mult iubea rugaciunea si milostenia.

3. Pentru acest cuvios parinte biserica era insusi Dumnezeu. De aceea ziua si noaptea zabovea in biserica si savirsea cele sfinte cu bucurie si cu lacrimi. Uneori il intrebau fiii sai duhovnicesti:

- Unde mergi, parinte Iosif?

- Tata, ma duc la Dumnezeu ! raspundea batrinul plin de bunatate. Apoi intra in biserica.

4. Indata ce auzea toaca sau clopotul, parintele Iosif zicea catre ucenica sa:

- Achilino mama, hai la Dumnezeu ! Ne cheama clopotul. Aceasta este calea mintuirii. Aceasta este calea catre imparatia cerurilor. Eu as vrea sa fie biserica cit mai departe, ca sa ma ostenesc mai mult, ca ingerii lui Dumnezeu ne numara pasii spre biserica.

5. Acest minunat duhovnic punea toata nadejdea mintuirii calugarului in ascultare si participare permanenta la slujbele bisericii. De aceea mereu sfatuia pe fiii sai duhovnicesti:

- Veniti, tata, cit mai multi la biserica. Si cel bogat si cel sarac si cel flamind si cel satul, cu totii sa vina la Dumnezeu !

6. Timp de 26 de ani parintele losif a slujit zilnic Sfinta Liturghie la Minastirea Dintr-un Lemn, caci era singur preot si duhovnic. Dupa slujba citea la bolnavi, spovedea obstea, sfatuia si mingiia pe credinciosi, impartea milostenie la saraci, se ruga si iarasi venea la biserica.

Asa s-a nevoit batrinul pina si-a dat duhul.

7. Pentru o petrecere ca aceasta, satana mult il zavistuia si ii facea mereu ispite. Ca uneori ii iesea aievea in fata. Alteori venea in chipul unui ciine negru, il apuca de rasa si il tragea in alta parte sa nu nimereasca usa bisericii. Si cum batrinul era girbov, uneori ajungea la poarta, alteori la grajd, pina il gaseau maicile si il aduceau la biserica. Deci, zicea batrinul:

- Vrajmasul, tata, mi-a facut ispita !

Apoi, cu chip laminat intra in biserica, facea trei metanii la icoana Maicii Domnului si dadea binecuvintare de Utrenie.

8. Odata a zis batrinul catre ucenica sa:

- Cind merg la biserica sau vin la chilie imi iese uneori inainte un ciine negru, ma apuca minios de rasa si nu ma lasa sa merg la slujba. Este diavolul, tata !

- Dar nu te temi “de el, parinte losif?

- De ce sa ma tem? Mintuitorul este cu noi. Atunci indata fac seninul Sfintei Cruci si zic: “Piei din fata mea, satana, sa ma duc la sfinta biserica !” si repede dispare.

9. Ori de cite ori vrajmasul il supara cu vreo ispita, batrinul ii zicea:

- Ei, iar ai venit? Degeaba te-ai ostenit! La losif nu ai nimic !

10. Uneori vrajmasul nu-1 lasa noaptea sa doarma. Cum atipea putin ii batea in usa si-i zicea:

- Parinte losif, hai la biserica!

Atunci batrinul repede se scula, se ducea la usa bisericii, apoi spunea maicilor:

- Nu trageti clopotul de Utrenie?

- Prea cuvioase, mai este o ora pina la miezul noptii!

- Dar n-ati batut voi in usa mea?

- Nu, parinte, nu v-am sculat noi.

- Ei, tot vrajmasul mi-a facut ispita !

11. Marturisesc maicile din minastire ca nimeni din fiii sai duhovnicesti nu stia cum se nevoieste in chilie. Dar oricind bateau la usa lui, il gaseau desteptat la rugaciune. Iar cind il chemau la biserica, batrinul raspundea cu bucurie:

- Gata, tata, vin! Hai la Dumnezeu!

12. Spuneau ucenicii parintelui Iosif ca intr-o iarna a alunecat pe gheata din ispita vrajmasului si s-a lovit. Astfel a stat mai multe zile bolnav la chilie. Iar cind s-a facut putin mai bine a zis catre maici:

- Haideti, copiii tatei, sa mergem la biserica. M-am facut sanatos. Miine slujim Sfinta Liturghie ! Si era bucuros si luminat la fata ca un copil.

13. Avea obicei parintele Iosif ca savirsea slujbele foarte linistit si cu evlavie. Niciodata nu se grabea. Mai ales la proscomidie pomenea cu mare grija pe toti. Iar cind il intreba cineva, batrinul raspundea:

- Tata, trebuie sa pomenesc si sa scot particica pentru fiecare nume, caci am primit banul saracului si al vaduvei si voi da socoteala de aceasta in ziua judecatii!

14. 0 deosebita grija avea parintele Iosif si pentru cei raposati. Timp de 40 de zile savirsea pentru ei Sfinta Liturghie si parastasul. Apoi obisnuia sa faca la trapeza masa pentru toti si dadea multe milostenii la saraci. La aceasta indemna si pe maici, zicind:

- Dati si sfintiile voastre, maicilor, pentru morti. Sa facem o masa impreuna, ca toti au parte de rugaciune si de mila lui Dumnezeu. Caci sintem datori sa-i ajutam pe cei adormiti. Unii sint in iad si asteapta sa-i scoatem cu Sfinta Liturghie si cu milostenia.

15. Acest mare parinte duhovnicesc iubea fara deosebire pe toti oamenii. Iar dintre ei purta o mare grija pentru saraci, pentru copii si vaduve. Pe toti ii ajuta cu rugaciunea si cu milostenia. Zeci de saraci si orfani din satul Dezrobiti, din apropierea minastirii, primeau bani, hrana si imbracaminte din miinile parintelui Iosif. Pentru aceea toti il iubeau si il numeau “parintele saracilor”.

16. Spun maicile ca zilnic veneau copii, vaduve si lipsiti la chilia parintelui Iosif. Iar batrinul le zicea:

- Veniti, tata, veniti la parintele sa va dea ca are de unde. I-a dat Dumnezeu ! Apoi, ii aseza la masa si le impartea tot ce avea, piine, bani si imbracaminte. Iar dupa ce plecau saracii zicea catre maici:

- Acestia sint avocatii mei, tata, care o sa ma apere in fata Iui Hristos !

17. Darurile pe care parintele Iosif le primea de la credinciosi le impartea in trei parti. Partea cea mai mare o dadea minastirii pentru trebuintele obstii. A doua parte o impartea saracilor si vaduvelor din satul Dezrobiti, iar a treia parte o pastra la sine pentru calugarite, pentru copiii orfani si pentru pomenirea mortilor.

18. Odata au ramas in sat trei copii orfani de ambii parinti, pe care nimeni nu-i ajuta. Atunci batrinul i-a chemat la chilia sa si le-a zis:

- Copii, sa veniti la tata in fiecare zi, la amiaza, ca tata are cu. ce va ajuta si hrani. Si s-au deprins copiii si veneau zilnic la parintele Iosif.

Iar el singur le fierbea mincare, le cumpara piine si ii servea la masa. Apoi ii indemna:

- Mincati, tata, ca este de unde. Ne-a dat Dumnezeu din belsug. La urma le impartea bani si haine de imbracat.

Asa a crescut batrinul multi copii orfani din satul Dezrobiti, pina ajungeau sa-si cistige piinea cea de toate zilele.

19. Altadata a auzit batrinul ca este o vaduva in sat, anume Maria, cu sase copii care nu aveau nici casa, nici hrana, nici bani. Pe aceasta a chemat-o parintele Iosif la sine si i-a zis:

- Marie, iata, ti-a trimis Domnul bani pentru o casa noua. Cumpara tot ce trebuie si incepe lucrul. Eu voi plati si mesterii. Dar nu spune la nimeni, tata !

Dupa ce casa a fost gata, batrinul a zis femeii:

- Marie, vina la mine cu copiii.

- Acestia sint copiii mei, parinte.

- Dumnezeu sa va binecuvinteze, tata!

Ori de cite ori venea vaduva aceasta pe la minastire, batrinul spunea ucenicei sale:

- Maica Achilina, sa dai Mariei din toate celea, sa manince ea si copiii ei!

20. Cind nu-i venea nici un sarac, parintele Iosif era mihnit toata ziua. Catre seara zicea ucenicei sale:

- Achilino tata, astazi n-a venit nici un avocat la mine. Vina macar sfintia ta de gusta ceva. Mai cheama si alta maica. Sa am ceva dat si pe ziua de astazi.

21. Obisnuia acest parinte sa faca praznic mare pentru tot soborul minastirii si pentru saracii satului Dezrobiti, de doua ori pe an. De ziua Sfintului Vlasie - 11 februarie - si de ziua Sfintului Antinoghen - 16 iulie. Atunci parintele Iosif cumpara din vreme alimente si imbracaminte pentru maici si saraci. Iar in ziua rinduita, savirsea Sfinta Liturghie cu tot soborul si facea parastas pentru cei raposati. Apoi zicea:

- Veniti, tata, cu toti la trapeza, sa mincam in cinstea Sfintului Vlasie. Nimeni sa nu ramina astazi flamind. Aceasta este ziua mea ! Mi-au ajutat si mie Sfintii Vlasie si Antinoghen, de aceea fac pomenire in cinstea lor.

La urma parintele Iosif impartea la toti pachete cu mincare si imbracaminte pentru maici.

22. Odata, pe cind batrinul mergea la biserica, s-a oprit in prag si oftind usor a zis catre maici:

- Vai, tata, ce o sa facem noi la judecata ? Acolo, toate faptele noastre ne vor iesi inainte ! De aceea avem nevoie de rugaciune, de smerenie, de lacrimi si metanii. Sa te rogi, tata, sa te inchini lui Dumnezeu, sa indemni, sa faci milostenie. Daca nu ai ce da, macar un cuvint bun sa dai saracului, sa nu plece nemiluit, ca Dumnezeu il trimite spre mintui-rea noastra.

23. La spovedanie, parintele Iosif avea multi fii duhovnicesti, caci era blind si intelept la cuvint. Fiecaruia ii dadea sfat si canon pe masura puterii lui. Uneori ii spuneau maicile:

- Parinte Iosif, dati-ne canon mai aspru la spovedanie. Iar batrinul le raspundea:

- Eu va dau canon, dar sa-1 puteti face. Ca daca va dau canon greu si nu-1 puteti face, eu raspund de el. De aceea va dau canon usor, ca munciti destul. Noi sintem calugari, tata, si facem canon toata viata !

24. Veneau la batrinul calugar si oameni cu multe necazuri. Iar el ii mingiia, zicind:

- Lasa, tata, ca sint bune si necazurile. Ai rabdare ca toate trec. Iata, parintele Iosif se roaga pentru mata. Nu te intrista, ca Domnul este cu noi. Astfel, toti se intorceau linistiti la casele lor.

25. Pentru sfintenia vietii sale, parintele Iosif dobindise de la Dumnezeu darul rugaciunii si al vindecarii de boli. Ca veneau la el multi suferinzi din toate partile si cu rugaciunea lui capatau sanatate si-si dobindeau cererea.

intr-o zi, a venit la el o femeie plingind:

- Parinte, mi-a plecat nora si a ramas feciorul cu trei copii.

- Lasa, mama, a zis batrinul, peste trei zile va veni acasa. Si cuvintul lui s-a implinit intocmai.

Altadata i-a zis un tinar:

- Parinte, m-a lasat sotia. Iar batrinul i-a raspuns:

- Ioane, intoarce-te inapoi si ai credinta ca vei gasi sotia acasa, caci Maica Domnului face minuni cu fiecare.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: