PROTOSINGHELUL PORFIRIE BUCURESCU

PROTOSINGHELUL PORFIRIE BUCURESCU :: Pateric romanesc

PROTOSINGHELUL PORFIRIE BUCURESCU - Manastirea Frasinei-Valcea

(1862-1927)

Acest staret ales al Manastirii Frasinei s-a nascut in comuna Domnesti - Arges. Cand era de 12 ani, a trecut prin sat un ieromonah si, vazand mai multi copii, i-a intrebat:

- Care din voi ar vrea sa mearga la manastire?

- Eu vreau sa ma fac calugar! a raspuns unul din copii cu numele Petru. Era viitorul staret Porfirie.

Dupa cateva zile, copilul a fost dus la Manastirea Frasinei si incredintat unui dascal iscusit, ieromonahul Lavrentie. Acesta l-a invatat carte si toata buna randuiala, iar la varsta de 20 de ani l-a tuns in cinul calugaresc cu numele de Porfirie. Si era parintele Porfirie foarte bland la cuvant si smerit cu inima. Deci, vazand staretul ascultarea lui, l-a hirotonit preot si l-a pus eclesiarh.

In anul 1905, staretul Silvestru mutandu-se la cele vesnice, obstea manastirii l-a ales staret pe parintele Porfirie. Si a povatuit Manastirea Frasinei 22 de ani, pastrand cu sfintenie asezamantul lasat aici de Sfantul Calinic. Sub staretul Porfirie, Manastirea Frasinei ajunsese cea mai renumita sihastrie din tara, numarand pana la 60 de parinti si frati. Randuiala acestei sihastrii era aceasta: calugarii luau parte la toate slujbele din biserica. Ascultarea se facea in deplina tacere, unita permanent cu rugaciunea lui Iisus. Masa era de obste. Fiecare servea cu infranare cat ii trebuia. Chiliile, bucataria si biserica nu se incuiau. Parintii se sileau sa citeasca sfintele carti, sa-si faca regulat pravila si canonul de chilie, sa posteasca si sa se roage cat mai mult.

Intr-o zi, staretul Porfirie a vazut pe un frate cu sufletul tulburat si l-a intrebat:

- Frate, ti-ai facut canonul si pravila azi dimineata?

- Nu, parinte staret. N-am avut vreme sa le fac.

- Din cauza aceasta esti tulburat! Lasa ascultarea si du-te la chilie. Dupa ce-ti vei termina pravila si canonul, sa vii din nou la ascultare.

Dupa un ceas, fratele s-a intors de la chilie cu fata vesela si plin de pace.

Un alt frate era nestatornic. Mereu venea si pleca din manastire. Odata l-a intrebat pe staret:

- Oare de ce nu pot sta in manastire?

- Pentru ca nu te-ai spovedit odata cum trebuie! i-a raspuns staretul. Iata, timp de trei zile esti scutit de orice ascultare. Pregateste-te si te spovedeste curat de toate gandurile tale si te vei linisti.

Intr-adevar, dupa spovedanie s-a izbavit de patima nestatorniciei.

De asemenea, staretul Porfirie nu ingaduia calugarilor sa se nevoiasca peste puterile lor sau sa se retraga singuri la pustie. Intr-o zi, un frate i-a cerut voie sa se nevoiasca in padure. Iar staretul i-a zis:

- Frate Ioane, nu-ti dau binecuvantare sa te duci la pustie. Acolo sunt ispite multe. Ramai in obste, aici este locul tau.

Fratele insa a plecat pe ascuns. Dupa cateva luni, terminand mancarea, voia sa se coboare in manastire. Dar, fiind iarna, cum mergea pe marginea unei vai, a alunecat in prapastie si acolo a raposat. Iata unde duce neascultarea!

Staretul Porfirie, ostenindu-se mult pentru mantuirea fiilor sai duhovnicesti, in toamna anului 1927, simtindu-si sfarsitul aproape, i-a binecuvantat pe toti si a raposat cu pace.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: