Randuiala inmormantarii de Pasti si in Saptamana Luminata

Rânduiala înmormăntării

cum se face la Sfintele Paşti şi peste toată Săptămâna Luminată

Ştiut să fie că, de va răposa vreunul dintre creştini de Sfintele Paşti sau în orice zi din Săptămâna Luminată până la Duminica Tomii, nu se cântă slujba obişnuită a înmormântării, pentru mărirea şi cinstea sărbătorii Învierii şi pentru că acestea sunt zile de bucurie şi de veselie, iar nu de jale şi de plângere, căci toţi câţi murim în nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice, în Hristos înviem. Biserica aşa învaţă şi aşa ne porunceşte să ţinem.

Deci venind preotul cu cântăreţii în casa în care zace trupul celui adormit, îşi pune epitrahilul şi felonul şi, cădind ca de obicei, începe:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, apoi preotul cântă troparul, glasul al 5‑lea:

Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu‑le (de trei ori).

Apoi zice stihurile acestea:

Stih 1: Înviază Dumnezeu, risipindu‑se vrăjmaşii Lui, şi fugind de la faţa Lui cei ce‑L urăsc pe El.

Iar cântăreţii cântă după fiecare stih: Hristos a înviat din morţi…

Stih 2: Precum se împrăştie fumul şi nu mai este; precum se topeşte ceara de la faţa focului.

Stih 3: Aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii se veselesc.

Stih 4: Aceasta este ziua pe care a făcut‑o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.

Slavă…, Hristos a înviat…, Şi acum…, Hristos a înviat…

După cântarea acestora, pun trupul mortului în sicriu. Şi diaconul zice ectenia pentru morţi, iar preotul rugăciunea: Dumnezeul duhurilor… (caută‑le la pag. 167‑168). Şi după ecfonis se citeşte Învierea lui Hristos văzând… Iar când sunt gata cele ale înmormântării, ridicând sicriul, pornesc spre biserică, mergând înainte preoţii cu diaconii, după dânşii cântăreţii şi tot poporul, cântând Canonul Paştilor: Ziua învierii, să ne luminăm, popoare…, cât se va putea până ajung la biserică. Iar după ce intră în biserică, pun sicriul pe masă şi preotul cădeşte după obicei, începând Canonul de la început, pe 8.

Cântarea 1, glasul 1:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Ziua învierii, să ne luminăm, popoare! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne‑a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă.

Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a Învierii. Şi cântându‑I cântare de biruinţă, luminat să‑L auzim zicând: bucuraţi‑vă!

Cerurile, după cuviinţă, să se veselească şi pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută; că a înviat Hristos, Bucuria cea veşnică.

Apoi ectenia mică, şi ecfonisul:

Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 3‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos, întru care ne întărim.

Acum toate s‑au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura învierea lui Hristos, întru Care s‑a întărit.

Ieri m‑am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat; răstignitu‑m‑am ieri împreună cu Tine; Însuţi împreună mă preamăreşte, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.

Diaconul rosteşte ectenia pentru morţi, iar preotul zice rugăciunea: Dumnezeul duhurilor… şi ecfonisul: Că Tu eşti învierea şi viaţa…

Apoi IPACOI, glasul al 4‑lea:

Venind mai înainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria şi, aflând piatra răsturnată de pe mormânt, au auzit de la înger: Pentru ce căutaţi, printre morţi, ca pe un om, pe Cel ce este Lumina cea pururea fiitoare? Vedeţi giulgiurile cele de îngropare. Alergaţi şi propovăduiţi lumii că S‑a sculat Domnul, omorând moartea, pentru că este Fiul lui Dumnezeu, Care mântuieşte neamul omenesc.

Cântarea a 4‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu‑grăitorul Avacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii, că a înviat Hristos, ca Cel atotputernic.

Parte bărbătească, ca Cel ce a deschis pântecele fecioresc, fost‑a Hristos; iar ca om, Mieluşel S‑a chemat. Şi fără prihană a fost, Paştile noastre, ca Cel ce n‑a gustat întinăciune; şi ca un Dumnezeu adevărat, desăvârşit S‑a numit.

Ca un mieluşel de un an, Cununa cea binecuvântată de noi, Hristos, de voie pentru toţi S‑a jertfit, Paştile cele curăţitoare; şi iarăşi, din mormânt, frumos a strălucit nouă Soarele dreptăţii.

Dumnezeiescul părinte David înaintea chivotului umbrei a săltat jucând; iar noi, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, văzând plinirea celor închipuite, să ne veselim dumnezeieşte, că a înviat Hristos, ca Cel atotputernic.

Ecfonis: Că bun şi iubitor de oameni…

Cântarea a 5‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Să mânecăm cu mânecare adâncă şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului; şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptăţii, tuturor viaţă răsărind.

Milostivirea Ta cea nemăsurată văzând‑o cei ţinuţi în legăturile iadului, spre lumină se grăbeau, Hristoase, cu picioare sprintene, lăudând Paştile cele veşnice.

Să ne apropiem, purtătorilor de lumină, de Hristos, Care a ieşit din mormânt ca un mire; şi să prăznuim, împreună cu cetele cele iubitoare de praznice, Paştile lui Dumnezeu, cele mântuitoare.

Apoi ecfonis: Că s‑a sfinţit şi s‑a preaslăvit…

Cântarea a 6‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Pogorâtu‑Te‑ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; iar a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.

Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, Cel ce n‑ai stricat cheile Fecioarei cu naşterea Ta, şi ne‑ai deschis nouă uşile raiului.

Mântuitorul meu, Jertfa cea vie şi nejertfită, ca un Dumnezeu, pe Tine însuţi de voie aducându‑Te Tatălui, ai sculat pe Adam împreună cu tot neamul, înviind din mormânt.

Diaconul rosteşte ectenia pentru morţi, iar preotul zice rugăciunea: Dumnezeul duhurilor… şi ecfonisul: Că Tu eşti învierea şi viaţa…

Apoi CONDACUL

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Tu singur eşti fără de moarte, Cel ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit Cel ce m‑ai zidit şi mi‑ai zis: pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi pământenii vom merge, făcând tânguire de îngropare cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia.

Şi iarăşi: Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău. Iar în loc de Sfinte Dumnezeule… se cântă: Câţi în Hristos v‑aţi botezat, în Hristos v‑aţi îmbrăcat.

După aceea Apostolul din Faptele Apostolilor, al zilei în care se face înmormântarea, iar de nu se va afla Apostolul, se citeşte cel de la înmormântarea cea de obşte. Apoi se cântă: Aliluia, glasul al 8‑lea, şi se citeşte Evanghelia întâi a învierii:

Diaconul: Înţelepciune drepţi…

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire:

(XXVIII, 16‑20)

(letrină două rânduri) În vremea aceea cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Şi, văzându‑L, I s‑au închinat, ei care se îndoiseră. Şi, apropiindu‑Se Iisus, le‑a vorbit lor zicând: Datu‑Mi‑s‑a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându‑le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându‑le să păzească toate câte v‑am poruncit vouă; şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

După aceea se cântă:

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale, ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim; numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat (de trei ori).

Şi stihira, glasul al 6‑lea:

Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă (de trei ori).

Cântarea a 7‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându‑Se om, pătimeşte ca un muritor; şi prin patimă pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri şi preaslăvit.

Femeile, cele de Dumnezeu înţelepţite, cu miruri către Tine au alergat; şi bucurându‑se, s‑au închinat Ţie, Dumnezeului celui viu, pe Care, ca pe un mort, cu lacrimi Te căutau; şi Paştile cele de taină, ucenicilor Tăi, Hristoase, le‑au binevestit.

Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începutul altei vieţi veşnice; şi, săltând, lăudând pe Pricinuitorul, Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri, şi preaslăvit.

Cât este de sfântă, cu adevărat, şi mult prăznuită această noapte de mântuire şi strălucită, mai înainte vestitoare fiind a zilei celei purtătoare de lumină, a Învierii, întru care Lumina cea fără de ani din mormânt cu trupul tuturor a strălucit.

Ectenia mică şi ecfonisul: Fie stăpânirea Împărăţiei…

Cântarea a 8‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă şi doamnă, a praznicelor praznic şi sărbătoare a sărbătorilor este, în care binecuvântăm pe Hristos în veci.

Veniţi, în ziua cea vestită a Învierii, să ne împărtăşim din rodul cel nou al viţei, din veselia cea dumnezeiască şi din împărăţia lui Hristos, lăudându‑L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci.

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi, că iată, au venit la tine fiii tăi, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la apus şi de la miazănoapte, şi de la miazăzi şi de la răsărit, întru tine binecuvântând pe Hristos în veci.

Părinte atotţiitorule şi Cuvântule şi Duhule, Fire ceea ce eşti una în trei Ipostasuri, mai presus de fiinţă şi de Dumnezeire, întru Tine ne‑am botezat şi pe Tine bine Te cuvântăm întru toţi vecii.

Ectenia şi ecfonisul: Că s‑a binecuvântat…

Cântarea a 9‑a:

Stih: Îngerul a strigat celei pline de dar: curată Fecioară, bucură‑te şi iarăşi zic, bucură‑te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt.

Irmosul:

(letrină două rânduri) Luminează‑te, luminează‑te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit; saltă acum şi te bucură Sioane, iar tu curată, Născătoare de Dumnezeu, veseleşte‑te întru învierea Celui născut al tău.

Stih: Măreşte, sufletul meu, pe Cel ce a pătimit de bunăvoie şi a fost îngropat şi a înviat a treia zi din mormânt.

O dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Tău glas! Căci cu noi ai făgăduit să fii cu adevărat până la sfârşitul veacului, Hristoase; pe Care întărire de nădejde credincioşii avându‑Te, să ne bucurăm.

Stih: Hristos, Paştile cele noi Jertfa cea vie jertfită, Mieluşelul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii.

O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, Înţelepciunea şi Cuvântul şi Puterea lui Dumnezeu! Dă‑ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai adevărat, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.

Ectenia mică şi ecfonisul:

Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin

LUMINÂNDA

Cu trupul adormind, ca un muritor, împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzând‑o; Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire (de trei ori).

Apoi Binecuvântările Învierii, glasul al 5‑lea:

Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă‑ne pe noi îndreptările Tale.

Soborul îngeresc s‑a mirat văzându‑Te pe Tine, între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii, Mântuitorule, stricând şi împreună cu Tine pe Adam ridicând, şi din iad pe toţi slobozindu‑i.

Bine eşti cuvântat, Doamne…

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecaţi, o uceniţelor? Îngerul, cel ce a strălucit la mormânt, a zis mironosiţelor: vedeţi voi groapa şi înţelegeţi că Mântuitorul a înviat din mormânt.

Bine eşti cuvântat, Doamne…

Foarte de dimineaţă, mironosiţele au alergat la mormântul Tău, tânguindu‑se, dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi învierea.

Bine eşti cuvântat, Doamne…

Mironosiţele femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule, au plâns; dar îngerul către dânsele a grăit, zicând: pentru ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi. Căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.

Slavă…, a Treimii:

Închinămu‑ne Tatălui şi Fiului Acestuia şi Duhului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne.

Şi acum…, a Născătoarei;

Pe Dătătorul de viaţă născându‑L, Fecioară, de păcat pe Adam l‑ai izbăvit; şi bucurie Evei în locul întristării i‑ai dăruit şi pe cei căzuţi din viaţă i‑a îndreptat la aceeaşi; Cel ce S‑a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule.

Şi după Binecuvântările Învierii îndată se cântă stihirile Paştilor, acelaşi glas:

Stih: Înviază Dumnezeu risipindu‑se vrăjmaşii Lui, şi fugind de la faţa Lui cei ce‑L urăsc pe El.

Paştile cele sfinţite astăzi nouă s‑au arătat, Paştile cele noi şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos‑Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

Stih: Precum se împrăştie fumul şi nu mai este; precum se topeşte ceara de faţa focului.

Veniţi de la mormânt, femei binevestitoare, şi ziceţi Sionului: Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos; veseleşte‑te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe împăratul‑Hristos văzându‑L ca pe un mire ieşind din mormânt.

Stih: Aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii se veselesc.

Mironosiţele femei, foarte de dimineaţă, stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, aflat‑au înger pe piatră şezând, şi acela, grăind către dânsele, aşa zicea: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Ce plângeţi pe Cel nestricăcios ca şi cum ar fi întru stricăciune? Mergând, propovăduiţi ucenicilor Lui.

Stih: Aceasta este ziua, pe care a făcut‑o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile! Paştile cele preacinstite nouă ne‑au răsărit! Paştile, cu bucurie unul cu altul să ne îmbrăţişăm. O, Paştile, izbăvire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr‑o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le‑a umplut, zicând: vestiţi Apostolilor.

Slavă… Şi acum…, glasul al 5‑lea:

Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate pentru înviere şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu‑le.

Hristos a înviat… (de 3 ori). Apoi diaconul rosteşte ectenia pentru morţi, iar arhiereul sau preotul citeşte cu glas mare, aproape de cel adormit, rugăciunea: Dumnezeul duhurilor… şi rugăciunea de iertare cu celelalte cântări şi rânduieli (caută‑le la pag. 195‑200). După aceea se face otpustul: Hristos, Cel ce a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu‑le, Adevăratul Dumnezeul nostru… Veşnica pomenire…

Şi apoi ieşind, este dus cel adormit la groapă, cântându‑se: Hristos a înviat… Şi este înmormântat cu mulţumire şi cu bucurie, zicând cele scrise la Rânduiala înmormântării mirenilor (caută la pag. 200). Se cântă şi troparul:

Pământule, deschide‑te, şi primeşte pe cel zidit din tine mai înainte cu mâna lui Dumnezeu, care acum iarăşi se întoarce la tine cel ce l‑ai născut. Căci Ziditorul a luat ceea cea fost după chipul Său, iar tu primeşte trupul lui ca ceea ce este al tău.