Randuiala parastasului

Mergând preotul unde este pregătită coliva şi cădind‑o cruciş, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte… (de 12 ori), Psalmul 90: Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt… şi sfârşitul lui: Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de 3 ori). Şi îndată ectenia:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus…

Pentru lăsarea şi iertarea greşalelor celor ce întru fericită adormire s‑au mutat, Domnului să ne rugăm.

Pentru pururea pomeniţii robii lui Dumnezeu (N) cei din veac adormiţi în dreapta credinţă: a strămoşilor, a moşilor, a părinţilor, a fraţilor, a ctitorilor acestui sfânt locaş şi a tuturor ortodocşilor creştini, celor ce zac aici şi pretutindenea; pentru odihna, liniştea şi fericirea lor, Domnului să ne rugăm.

La pomenirea Eroilor, se va rosti, în locul ecteniei de mai sus, aceasta:

Pentru fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români, din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca neosândiţi să stea la înfricoşătorul scaun al slavei Domnului, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce plâng şi se chinuiesc, aşteptând mângâierea lui Hristos, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se îndepărteze de la ei toată durerea, întristarea şi suspinarea şi să‑i sălăşluiască pe ei unde străluceşte lumina feţei lui Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor în loc luminat, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, unde toţi drepţii sălăşluiesc, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul…

Apără, mântuieşte, miluieşte…

Pe Preasfânta, curata… pe noi înşine şi unii pe alţii…

Şi după ecfonisul: Că Tu eşti învierea şi viaţa…, se cântă Aliluia (de 3 ori) pe glasul al 8‑lea, zicând aceste stihuri:

Stih 1: Fericiţi pe care i‑ai ales şi i‑ai primit Doamne.

Stih 2: Şi pomenirea lor din neam în neam.

Stih 3: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.

Apoi aceste tropare, glasul al 8‑lea:

Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti, Unule Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi‑au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru (de două ori).

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei:

Pe tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită către Dumnezeu, pe Carele L‑ai născut, Născătoare de Dumnezeu nenuntită, ceea ce eşti credincioşilor mântuire.

Apoi diaconul rosteşte ectenia:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu (N). Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

La pomenirea Eroilor, se va rosti, în locul ecteniei de mai sus, aceasta:

Încă ne rugăm pentru fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români, din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră. Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc.

Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.

Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar preotul zice rugăciunea: Dumnezeul duhurilor… Cântăreţii: Doamne miluieşte, ecfonis: Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna… şi celelalte până la sfârşit.

Urmează Binecuvântările Învierii, pentru cei răposaţi, glasul al 5‑lea cu stihul: Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă‑ne pe noi îndreptările Tale; Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii…, toate pe rând până la sfârşit (caută‑le la înmormântarea mirenilor, pag. 181‑182). Aliluia (de 3 ori).

După aceea, ectenia pentru morţi şi ecfonisul. Apoi troparul, glasul al 5‑lea: Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robii Tăi…

Urmează: Nu este sfânt… Marea vieţii… ecfonisul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru… Condacul, glasul al 8‑lea: Cu sfinţii odihneşte, Hristoase… Icosul: Tu singur eşti fără de moarte… Aliluia (de 3 ori).

Apoi preotul zice, tămâind: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstind‑o să o mărim. Cântăreţii, în loc de stih, zic: Duhurile şi sufletele drepţilor Te vor lăuda pe Tine, Doamne.

Urmează Irmosul Cântării a 9‑a: Pe Dumnezeu a‑L vedea… şi în continuare: Sfinte Dumnezeule…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, troparele: Cu duhurile drepţilor…, Întru odihna Ta, Doamne…, Slavă… Tu eşti Dumnezeu, Care Te‑ai pogorât la iad…, Şi acum…, Una curată şi preanevinovată, Fecioară… (caută‑le la pag. 290).

Diaconul rosteşte ectenia pentru morţi, iar preotul rugăciunea: Dumnezeul duhurilor şi ecfonisul: Că Tu eşti învierea, viaţa…

Diaconul rosteşte: Domnului să ne rugăm, iar preotul citeşte rugăciunile de iertare (caută la pag. 195‑197). După aceea preotul: Înţelepciune. Cântăreţii: Ceea ce eşti mai cinstită… Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Cântăreţii: Slavă… Şi acum…, Doamne miluieşte (de 3 ori), Părinte binecuvintează… Şi otpustul: Cel ce a înviat din morţi… Şi după otpust, preotul zice: Întru fericita adormire, veşnică odihnă… Şi se cântă: Veşnica pomenire (de 3 ori), făcând sfârşitul: Pentru rugăciunile…

Categoria: Slujba inmormantarii

Cautare: