Randuiala Utreniei

După ce preotul binecuvântează din fața Sfintei Mese: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., având epitrahilul pe grumaz, dacă este Postul Mare, se zice: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este Împărăția..., Doamne, miluiește... (de 12 ori), Veniți să ne închinăm... (de 3 ori).

Iar dacă nu este Postul Mare, după ce binecuvântează preotul, se zice: Veniți să ne închinăm... (de 3 ori) și Psalmii 19 și 20. Dacă în biserică nu s-a săvârșit Miezonoptica, se începe cu: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Împărate Ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este Împărăția..., Doamne, miluiește... (de 12 ori), Veniți să ne închinăm... (de 3 ori), apoi cei doi psalmi:

Psalmul 19

Să te audă Domnul în ziua necazului și să te apere numele Dumnezeului lui Iacov. Trimită ție ajutor din locașul Său cel sfânt și din Sion să te sprijinească pe tine. Pomenească toată jertfa ta și arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie. Dea ție Domnul după inima ta și tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea ta și întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale. Îl va auzi pe dânsul din Cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceștia s-au împiedicat și au căzut, iar noi ne-am sculat și ne-am îndreptat. Doamne, mântuiește pe împăratul și ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 20

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul și întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, și de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătății, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viață a cerut de la Tine și i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă și mare cuviință vei pune peste el. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu fața Ta. Că împăratul nădăjduiește în Domnul și întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Află-se mâna Ta peste toți vrăjmașii Tăi, dreapta Ta să afle pe toți cei ce Te urăsc pe Tine. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, și-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde și sămânța lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă și cu arcul Tău vei ținti capul lor. Înalță-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom și vom lăuda puterile Tale.

Slavă..., Și acum..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este Împărăția... Dator este preotul să ia aminte ca să fie în mijlocul bisericii când va zice: Că a Ta este Împărăția... După Tatăl nostru..., se zic troparele acestea:

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta. Biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.

Slavă...,

Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i, Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe binecredincioșii creștini, dăruindu-le lor biruință asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruință.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ocrotitoare, neînfricată si neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce ești bună, rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. Întărește viața cea de obște a dreptmăritorilor creștini. Mântuiește pe cei ce i-ai rânduit să conducă și le dă lor biruință din Cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce ești una binecuvântată.

Preotul din fața Sfintei Mese, zice ectenia aceasta, la care se răspunde: Doamne, miluiește (de 3 ori).

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)] , pentru sănătatea și mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru (aici se pomenește cârmuirea țării, ținând seamă de îndrumările Sfântului Sinod), pentru sănătatea și mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru toți frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mânturiea lor.

Ecfonis

Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin. Întru numele Domnului binecuvintează, părinte!

Preotul:

Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar citețul cel rânduit (sau cel mai mare), cu evlavie și cu frica lui Dumnezeu, zice:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire (de trei ori).

Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta (de două ori).

(Preotul, cu capul descoperit, citește în fața Sfintei Mese primele șase rugăciuni ale dimineții).

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți se scoală asupra mea. Mulți zic sufletului meu: «Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!». Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea și Cel ce înalți capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat și m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat și am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert; dinții păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Și iarăși:

Eu m-am culcat și am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

Psalmul 37

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit. Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu. Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Și iarăși:

Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineață. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te vor lăuda. Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.

Și iarăși:

În dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

Slavă..., Și acum..., Aliluia (de 3 ori), fără închinăciuni. Doamne, miluiește (de 3 ori). Slavă..., Și acum...

Preotul iese din Sfântul Altar, își desoperă capul și citește în taină ultimele 6 rugăciuni de dimineață, înaintea ușilor împărătești.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod. Ca niște oameni răniți ce dorm în mormânt, de care nu Ți-ai mai adus aminte și care au fost lepădați de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate și în umbra morții. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta și toate valurile Tale le-ai adus spre mine. Depărtat-ai pe cunoscuții mei de la mine, ajuns-am urâciune lor. Închis am fost și n-am putut ieși. Ochii mei au slăbit de suferință. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele. Oare, morților vei face minuni? Sau cei morii se vor scula și Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta și adevărul Tău în locul pierzării? Oare, se vor cunoaște întru întuneric minunile Tale și dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? Sărac sunt eu și în osteneli din tinerețile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit și m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua și m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieten și pe vecin, iar pe cunoscuții mei de ticăloșia mea.

Și iarăși:

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga Mea.

Psalmul 102

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări; Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-Și-a aminte că țărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în Cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste toți stăpânește. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

Și iarăși:

În tot locul stăpânirii Lui binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioșia Ta, auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Și iarăși:

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!

Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.

Slavă..., Și acum..., Aliluia (de 3 ori). Apoi preotul, cu capul descoperit, zice ectenia mare și îndată se cântă:

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Dumnezeu este Domnul... se cântă pe glasul troparului, cu aceste patru stihuri:

Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Înconjurând m-au înconjurat și în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

Nu voi muri, ci voi fi viu și voi povesti lucrurile Domnului.

Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta și este minunată în ochii noștri.

Apoi se cântă troparul sărbătorii ce se va întâmpla, sau al sfântului, sau al învierii, pe glasul care va fi la rând.

Iar în Sfântul și Marele Post se cântă Aliluia (de 3 ori), după glasul de rând, cu aceste patru stihuri:

De noapte mânecă duhul meu către Tine Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ.

Dreptate vă învățați toți cei ce locuiți pe pământ.

Pizmuire va cuprinde pe poporul cel neînvățat și acum focul pe cei potrivnici va mânca.

Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor măriți ai pământului.

Și după Aliluia, se cântă troparele Treimice ale glasului de rând, fiecare câte o dată.

Cântările Treimice

Glasul 1

Cu trupești închipuiri, către mintea cea netrupescă și fără materie a Puterilor celor fără de trup ridicându-se, și prin cântare întreit-sfântă a Dumnezeirii cele în trei ipostasuri primind strălucire, ca heruvimii să strigăm către Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.

Slavă...,

Cu toate Puterile cerești, ca heruvimii să strigăm celui ce este întru cei de sus, întreit-sfântă laudă înălțându-I: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.

Și acum...,

Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, și cântare îngerească strigăm Ție, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Să se știe că:

La sfârșitul Cântărilor Treimice în toată săptămâna se zice:

LUNI

Cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.

MARȚI

Pentru rugăciunile Înaintemergătorului, miluiește-ne pe noi.

MIERCURI ȘI VINERI

Cu puterea Crucii Tale, păzește-ne pe noi.

JOI

Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Ierarhului Nicolae, miluiește-ne pe noi.

Tot așa și la luminândele Sfântului și Marelui Post.

Glasul al 2-lea

Puterilor celor de sus urmând pe pământ, cântare de biruință aducem Ție, Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru;cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.

Slavă...,

Nezidită fire, Făcătorul tuturor, buzele nostre le deschide, ca să vestim lauda ta, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.

Și acum...,

Din pat și din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o luminează, inima și buezle mele le deschide, ca să Te laud pe Tine, Sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 3-lea

Treime de o ființă și nedespărțită, Unime în trei ipostasuri și împreună-vecuitoare, Ție, ca unui singur Dumnezeu, cântare îngerescă strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.

Slavă...,

Pe Tatăl cel fără de început, pe Fiul cel împreună fără de început, pe Duhul cel împreună-vecuitor, Dumnezeirea cea una, ca heruvimii a slăvi îndrăznind, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.

Și acum...,

Fără de veste Judecătorul va veni și faptele fiecăruia se vor descoperi; deci cu frică să strigăm în miezul nopții: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 4-lea

Noi, cei muritori, îndrăznind să aducem cântare slugilor Tale celor ce sunt duhuri, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.

Slavă...,

Precum cetele îngerilor acum în cer, așa și stările oamenilor pe pământ, cu frică, cântare de biruință aducem Ție. Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.

Și acum...,

Pe Părintele Tău cele fără de început și pe Tine, Hristoase Dumnezeule, și pe Duhul cel Presfânt, ca heruvimii a slăvi îndrăznind, zicem:

Glasul al 5-lea

Vremea cântării este și ceasul rugăciunii. Cu osârdie să strigăm către Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.

Slavă...,

Îndrăznind a ne asemăna oștilor Tale celor înțelegătoare Treime, Ceea ce ești fără de început, cu guri nevrednice strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.

Și acum...,

Cel ce în pântece fecioresc ai încăput și de sânurile Tatălui nu Te-ai despărțit, Hristoase Dumezeule, cu îngerii primește-ne și pe noi, care strigăm Ție: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 6-lea

Heruvimii, stând înainte cu frică, și serafimii, spăimântându-se cu cutremur, întreit sfântă cântare aduc cu glas fără de tăcere. Cu care și noi păcătoșii strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.

Slavă...,

Cu guri fără de trup, cu doxologii fără tăcere, cei cu câte șase aripi cântă Ție întreit sfântă cântare, Dumnezeul nostru; iar noi cei de pe pământ, cu buze nevrednice laudă Ție înălțăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.

Și acum...,

Pe Unimea Dumnezeirii în Treime, în unire neamestecată O slăvim și cântare îngerească strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 7-lea

Cel ce ești lăudat de heruvimi cu preînaltă și cu dumnezeiască slavă de îngeri închinat, primește-ne și pe noi, cei de pe pământ, care cu buze nevrednice laudă Ție înălțăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.

Slavă...,

Ca pe un somn lepădând lenea, suflete, îndreptare spre lauda Judecătorului arată și cu frică strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.

Și acum...,

Dumnezeirii celei neapropiate, Treimii celei într-o Unime, întreit-sfânta laudă a serafimilor înălțând, cu frică să strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 8-lea

Spre cer inimile având, cetelor îngerești să urăm și cu frică la Cel ce nu ia mită să cădem, laudă de biruință strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.

Slavă...,

Heruvimii, neîndrăznind a privi la Tine, zburând strigă cu înălțare de vers cântarea dumnezeiască a glasului celui întreit-sfânt; cu care și noi strigăm Ție: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.

Și acum...,

Fiind robiți de mulțimea greșealelor noastre și neîndrăznind a privi la înălțimea Ta, plecăm sufletul și trupul, și cu îngerii cântare strigăm Ție: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Urmează citirea Psaltirii și Sedelnele după rânduiala lor. Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule..., apoi Cântările lui Moise și Canonul.

CÂNTĂRILE LUI MOISE

Cântarea întâia

După ce s-a afundat Faraon în Marea Roșie, Moise a zis: „Domnului să-I cântăm căci cu slavă S-a preaslăvit”.

(Ieșirea capitolul 15)

1. Să cântăm Domnului căci cu slavă S-a preaslăvit! Pe cal și pe călăreț în mare i-a aruncat!
2. Tăria mea și mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu, și-L voi preaslăvi. Dumnezeul părintelui meu și-L voi preaînălța!
3. Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui.
4. Carele lui Faraon și oștirea lui în mare le-a aruncat; pe capeteniile cele de seamă ale lui, Marea Roșie le-a înghițit,
5. Adâncul le-a acoperit, în fundul mării ca o piatră s-au pogorât.
6. Dreapta Ta, Doamne, și-a arătat tăria. Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmași a sfărâmat.
7. Cu mulțimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trims-ai mânia Ta și i-a mistuit ca pe niște paie.

Pe 14

8. La suflarea nărilor Tale s-a despărțit apa: strânsu-s-au la un loc apele ca un perete și s-au închegat valurile în inima mării.
9. Vrăjmașul zicea: «Alerga-voi după ei și-i voi ajunge; pradă voi împărți și-mi voi sătura sufletul de răzbunare; voi scoate sabia și mâna mea îi va stârpi».
10. Dar ai trimis Tu, Duhul Tău, și marea i-a înghițit; afundatu-s-au ca plumbul în apele cele mari.
11. Doamne, cine este asemenea Ție între dumnezei? Cine este asemenea Ție preaslăvit în sfințenie, minunat întru slavă și făcător de minuni?
12. Întins-ai dreapta Ta și l-a înghițit pământul!
13. Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor și I-ai izbitit: Tu îl povățuiești cu puterea Ta spre locașul sfințeniei Tale.
14. Auzit au neamurile și s-au cutremurat; frică a cuprins pe cei din Filisteia.
15. Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului. Pe conducătorii Moabului cutremur i-a cuprins, și toti câți trăiesc în Canaan și-au pierdut cumpătul.

Pe 6

16. Frică și groază va cădea peste ei. Și de măreția brațului Tău ca pietrele vor încremeni, până va trece poporul Tău. Doamne, până va trece poporul Tău acesta, pe care I-ai câștigat Tu.
17. Tu îl vei duce și-I vei sădi în muntele moștenirii Tale, în locul ce ți I-ai făcut sălășluire. Doamne, în locașul sfânt cel zidit de mâinile Tale, Doamne.

Pe 4

18. Împărăți-va Domnul în veac și în veacul veacului.
19. Căci caii lui Faraon cu carele și călăreții lui au intrat in mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării, iar fiii lui Israel au trecut prin mare ca pe uscat.

Slavă..., Și acum...

Cântarea a doua

Legea scriindu-se iarăși, cantarea lui Moise

(Deuteronomul capitolul 32)

1. Ia aminte, cerule, și voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2. Ca ploaia să curgă învățătura mea și graiurile mele să se coboare ca roua, ca bura pe verdeață și ca ploaia repede pe iarbă.
3. Căci numele Domnului voi preaslăvi. Dați slavă Dumnezeului nostru!
4. El este tăria; desăvârșite sunt lucrurile Lui, căci toate căile Lui sunt drepte.
5. Credincios este Dumnezeu și nu este întru El nedreptate; drept și adevărat este El;
6. Iar ei s-au răzvrătit împotriva Lui; ei, după netrebniciile lor, nu sunt fiii Lui, ci neam îndărătnic și ticălos. Cu acestea răsplătiți voi Domnului?
7. Popor nechibzuit și fără de minte, au nu este El Tatăl tău. Cel ce te a zidit, te a făcut și te a întemeiat?
8. Adu-ți aminte de zilele cele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute;
9. Întreabă pe tatăl tău și-ți va da de știre, întreabă pe bătrăni și-ți vor spune:
10. Când Cel preaînalt a împărțit moștenire popoarelor, când a împărțit pe fiii lui Adam.
11. Atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu; iar partea Domnului este poporul lui Iacob. Israel este partea Lui de moștenire.
12. Găsitu-I-a în pământ pustiu, în pustiu trist și cu urlete sălbatice.
13. Și l-a apărat, l-a îngrijit și l-a păzit, ca lumina ochiului Său.
14. Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zbor puii săi și se rotește pe deasupra lor,
15. Întinzându-și aripile, a luat pe Israel și l-a dus pe penele sale.
16. Domnul l-a povățuit și n-a fost cu el dumnezeu străin.
17. El I-a așezat pe înălțimile pământului și I-a hrănit cu roada țarinilor.
18. I-a dat să sugă miere din piatră și cu untdelemn din stâncă vârtoasă l-a hrănit:
19. L-a hrănit cu unt de vacă și cu lapte de oi, cu grăsimea mieilor, a berbecilor de Vasan, a țapilor și cu grâu gras; a băut vin, sângele boabelor de strugure.
20. Și a mâncat Iacob, s-a îngrășat Israel și s-a făcut îndărătnic;
21. Îngrășatu-s-a, îngroșatu-s-a și s-a umplut de grăsime: a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut, și a disprețuit cetatea mântuirii sale.
22. Întărâtat-au râvna Lui cu dumnezei străini și cu urâciunile lor L-au mâniat;
23. Adus-au jertfe demonilor și nu lui Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au știut, care au venit de la vecinii lor și pe care părinții lor nu i-au cunoscut.
24. Iar pe Apărătorul, Cel ce te-a născut, L-ai uitat și nu ți-ai adus aminte de Dumnezeul, Cel ce te a zidit.
25. Văzut-a Domnul și S-a mâniat și în mânia Sa a trecut cu vederea pe fiii Săi și pe fiicele Sale
26. Și a zis: Ascunde-Mi-voi fața Mea de la ei și voi vedea cum va fi sfârșitul lor;
27. Că neam ticălos sunt ei și copii în care nu este credincioșie.
28. Ei M-au întărâtat la gelozie prin cei ce nu sunt Dumnezeu și au aprins mânia Mea prin idolii lor;
29. Îi voi întărâta și Eu pe ei printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mânia printr-un neam fără pricepere.
30. Că foc s-a aprins din pricina mâniei Mele; va arde până în fundul locuinței morților,
31. Va mânca pământul și roadele lui și va pârjoli temeliile munților.
32. Voi strânge împotriva lor necazuri și voi ținti asupra lor toate săgețile Mele;
33. Istoviți vor fi de foame și prăpădiți de lingoare și molimă rea;
34. Voi trimite asupra lor dinții fiarelor, veninul târâtoarelor din pulbere voi trimite.
35. De din afară îi va pierde sabia, iar prin case groaza, pierzând pe tânăr și pe tânără, pe copilul de sân și pe bătrânul acoperit de căruntețe.
36. Am zis: îi voi împrăștia și voi șterge pomenirea lor dintre oameni.
37. Dar am amânat aceasta, pentru răutatea vrăjmașilor, ca să nu se mândrească vrăjmașii lor
38. Și să zică: Mâna noastră este puternică și toate acestea nu le-a făcut Domnul.
39. Căci aceștia sunt oameni, care și-au pierdut judecata și n-au nicio pricepere.
40. O, de ar judeca ei și de s-ar gândi la acestea! De ar pricepe ce are să fie cu ei mai pe urmă:
41. Cum ar putea unul să pună pe fugă o mie, și doi, zece mii,
42. Dacă apărâtorul lor nu i-ar vinde și dacă Domnul nu i-ar părăsi!
43. Căci apărătorul lor nu este ca Apărătorul nostru și la aceasta chiar vrăjmașii noștri sunt martori.
44. Că via lor este din vița de vie a Sodomei și din șesurile Gomorei;
45. Strugurii lor sunt struguri otrăviți și boabele lor amare,
46. Vinul lor este venin de scorpion și otravă pierzătoare de aspidă.
47. Au nu sunt acestea ascunse la Mine? Și nu sunt ele pecetluite în cămările Mele?
48. A Mea este răzbunarea și răsplătirea.
49. Când se va poticni piciorul lor.
50. Că aproape este ziua pieirii lor și curând vor veni cele gătite pentru ei.
51. Iar Domnul va judeca pe poporul Său și Se va milostivi asupra robilor Săi,
52. Când va vedea că a slăbit tăria lor și că nu se mai află nici robi, nici slobozi.
53. Atunci Domnul a zis: Unde sunt dumnezeii lor și tăria în care nădăjduiau ei?
54. Unde sunt cei ce au mâncat grăsimea jertfelor lor și au băut vinul turnărilor lor?
55. Să se scoale, să vă ajute și să vă fie ocrotire!
56. Vedeți, vedeți dar, că Eu sunt și nu este alt Dumnezeu afară de Mine:
57. Eu omor și înviez, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, și nimeni nu poate scăpa din mâinile Mele.
58. Eu ridic la cer mâna Mea și Mă jur pe dreapta Mea și zic: Viu sunt Eu în veac!
59. Când voi ascuți sabia Mea cea lucitoare și va începe mâna Mea a judeca.
60. Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei și celor ce Ma urăsc le voi răsplăti.
61. Adăpa-voi săgețile Mele cu sânge și sabia Mea se va sătura de carnea
62. Și de sângele celor uciși și robiți și de capetele căpeteniilor vrăjmașului.
63. Veseliți-vă, ceruri, împreună cu El și vă închinați Lui toți îngerii lui Dumnezeu!
64. Veseliți-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui și să se întărească toți fiii lui Dumnezeu!
65. Căci El va răzbuna sângele robilor Săi și va răsplăti cu răzbunare vrăjmașilor Săi și celor ce-L urăsc le va răsplăti
66. Și va curăți Domnul pământul poporului Său.

Cântarea a treia

Rugăciunea Anei, mama Prorocului Samuel

(I Regi capitolul 2)

Pe Dumnezeu cinstește stearpa, ceea ce a născut în chip minunat

1. Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul; înălțată a fost fruntea mea de Domnul, Dumnezeul meu, și gura mea s-a deschis larg asupra vrăjmașilor mei, căci m-am bucurat de izbăvirea Ta.
2. Nimeni nu este sfânt ca Domnul, căci nu e altul afară de Tine; și nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru.
3. Nu vă lăudați și cuvinte trufașe să nu iasă din gura voastră.
4. Că Domnul este Dumnezeul a toată cunoștința și lucrurile la Dânsul sunt cântărite.

Pe 14

5. Arcul celor puternici s-a frânt, iar cei slabi s-au încins cu putere.

Irmosul:

6. Cei sătui vor munci pentru pâine, iar cei flămânzi nu vor mai avea foame.
7. Cea stearpă va naște de șapte ori, iar cea cu copii mulți va fi neputincioasă.
8. Domnul omoară și învie: El coboară în locuința morților și iarăși scoate.
9. Domnul face pe om sărac și tot El îl îmbogățește; El smerește și El înalță; El ridică pe cel sărac din pulbere și din gunoi pe cel lipsit,
10. Punându-i în rând cu cei puternici și dându-le scaunul măririi.

Pe 8

11. Căci ale Domnului sunt temeliile pământului și El întemeiază lumea pe ele.
12. Pașii sfinților Săi El îi păzește, iar nelegiuiții vor pieri întru întuneric, căci omul nu prin putere e tare. Sfânt este Domnul!

Pe 6

13. Să nu se laude cel înțelept cu înțelepciunea sa și cel puternic să nu se laude cu puterea sa, nici cel bogat să nu se fălească cu bogăția sa;
14. Ci, cel ce vrea să se laude, cu aceea să se laude, că știe și cunoaște pe Domnul și face judecată și dreptate în mijlocul pământului.

Pe 4

15. Domnul din înălțimea cerului va tuna peste vrăjmașii Săi, El va judeca marginile pământului, drept fiind,
16. El va da tărie regilor noștri și fruntea Unsului Său o va înălța.

Slavă..., Și acum...

Cântarea a patra

Rugăciunea Prorocului Avacum

(Capitolul 3)

1. Doamne, auzit-am de faima Ta și m-am temut; înțeles-am lucrurile Tale, Doamne, și m-am spăimântat.
2. Fă să trăiască, în cursul anilor, lucrarea Ta și, în trecerea vremii, fă-o să fie cunoscută. Dar, întru mânia Ta, adu-Ți aminte că ești și milostiv.
3. Dumnezeu vine din Teman și Cel Sfânt din muntele Paran.
4. Slava Lui acoperă cerurile și tot pământul este plin de mărirea Lui.
5. Strălucirea Lui va fi ca lumina soarelui, din mâinile Lui raze vor izvorî; acolo stă tainic ascunsă puterea Lui.
6. Înaintea Lui merge molima, iar prăpădul vine pe urma Lui.
7. Când se va arăta El, se va clătina pământul, iar când va privi, se vor cutremura popoarele.
8. Munții cei din veac se desprind din locurile lor, colinele străvechi se smeresc și pier sub pașii veșniciei Sale.
9. Am văzut corturile lui Cușan (Etiopia) lovite de groază, iar colibele țării Madianului sunt cuprinse de cutremure.
10. Oare împotriva fluviilor aprinsu-și-a Domnul văpaia Sa? Sau asupra marilor râuri mânia Sa? Sau împotriva mării urgia Ta,
11. Când Tu încaleci caii Tăi și Te sui în carele Tale de biruință?
12. Arcul Tău se încordează. Săgețile Tale sunt jurămintele pe care le ai rostit.
13. Cu șuvoaiele Tale spinteci pământul. Văzutu-Te-au munții și s-au cutremurat;
14. Puhoaie de apă ai trecut. Adâncul și-a slobozit glasul său și mâinile sale în sus le ridică.
15. Soarele și luna s-au oprit în locuința lor;
16. Ca să facă lumină, săgețile Tale pornesc și fulgerele lăncilor Tale fără încetare scapără.
17. Cu mânie Tu pășești pe pământ și întru urgie Tu calci în picioare popoarele.
18. Ieșit-ai ca să dezrobești poporul Tău; ca să izbăvești pe unsul Tău.

Pe 14

19. Doborât-ai acoperișul casei celui fără de lege și temeliile ei le-ai dezvelit până jos la piatră.

Irmosul:

20. Străpuns-ai cu săgetile Tale capul lui Faraon și ale celor care se năpusteau asupra mea, ca să mă sfărâme.
21. Cu caii Tăi tu cutreieri marea, puhoiul întinselor ape.
22. Auzit-am de aceasta și lăuntrul meu s-a zbuciumat la glasul Tău, tremurat-au buzele mele.
23. Putreziciunea a cuprins oasele mele și picioarele mele au șovăit.
24. Liniștit voi aștepta vremea marii îngrijorări care va veni peste poporul care ne asuprește.

Pe 8

25. Smochinul să nu mai înmugurească si via rod să nu mai dea:
26. Înșelătoare să fie rodirea măslinului, și ogoarele nimic sa nu rodească.

Pe 6

27. Turme să nu mai fie în țarcuri și vite în staule niciodată!
28. Ci eu voi tresaltă de veselie în Domnul, bucura-mă-voi de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Pe 4

29. Domnul, Stăpânul meu, este tăria mea; El face picioarele mele ca ale căprioarelor.
30. Pe culmi poartă pașii mei!

Slavă..., Și acum...

Cântarea a cincea

Rugăciunea Sfântului Proroc lsaia

(Capitolul 26, 9-20)

1. Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuiește spre Tine;
2. Căci, când îndreptările Tale vor fi pe pământ, cei ce locuiesc lumea vor învăța ce este dreptatea.
3. Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învață ce este dreptatea, și în pământul celor sfinți va săvârși strâmbâtatea.

Pe 14

4. Doamne, mâna Ta era ridicată; dar ei n-au văzut-o. Vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și se vor rușina. Și focul hărăzit vrăjmașilor Tăi îi va mânca.

Irmosul:

5. Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut.
6. Doamne, Dumnezeul nostru, am avut peste noi și alți stăpâni afară de Tine, dar noi ne vom aduce aminte numai de numele Tău.
7. Morții nu vor mai trăi și umbrele lor nu vor învia,
8. Fiindcă Tu le-ai pedepsit și le-ai nimicit și ai șters până și numele lor.
9. Înmulțește poporul, Doamne, înmulțește poporul și arată-Te mare; lărgește din nou toate hotarele țării!

Pe 8

10. Doamne, pe Tine Te-au căutat ei în vreme de restriște, către Tine am strigat în scârba noastră, când Tu ne pedepseai.
11. Ca femeia însărcinată și gata să nască prunc, care se zvârcolește și strigă în durerea ei, așa am fost noi, Doamne, cu toții în fața Ta.
12. Pentru frica Ta, Doamne, în pântece am luat.
13. Dureri de facere am avut și am născut vânt.

Pe 4

14. Morții Tăi vor trăi și trupurile lor vor învia! Deșteptați-vă, cântați de bucurie, voi cei ce sălășluiți în pulbere!
15. Căci roua Ta este rouă de lumină și din sânul pământului umbrele lor vor învia. Du-te, poporul meu, intră în cămările tale și închide ușa după tine; ascunde-te puține clipe, până când mânia va fi trecut!

Slavă..., Și acum...

Cântarea a șasea

Rugăciunea Prorocului lona

(Capitolul 2, 3-10)

Irmos: Din fiară a strigat lona zicând...

1. Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea și El m-a auzit;
2. Din pântecele locuinței morților către El am strigat și El a luat aminte la glasul meu. Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării și undele m-au înconjurat;
3. Toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine.
4. Și gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi. Dar voi vedea din nou templul cel sfânt al Tău.
5. Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat.

Pe 8

6. Iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu; mă coborâsem până la temeliile munților, zăvoarele pământului erau trase asupra mea pentru totdeauna;
7. Dar Tu ai scos din stricăciune viața mea, Doamne Dumnezeul meu!

Pe 6

8. Când se sfârșea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte,
9. Și la Tine a ajuns rugăciunea mea, în Templul Tău cel sfânt.

Pe 4

10. Cei ce slujesc idolilor deșerți disprețuiesc harul Tău.

11. Dar eu Îți voi aduce Ție jertfe cu glas de laudă și toate făgăduințele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul.

Slavă..., Și acum...

Cântarea a șaptea

Rugăciunea sfinților trei tineri

(Cântarea celor trei tineri)

1. Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat și preamărit este numele Tău în veci.
2. Căci drept ești Tu în toate câte ai făcut nouă
3. Și toate lucrurile Tale sunt adevărate, și drepte căile Tale și toate judecățile Tale adevărate.
4. Tu ai dat hotărâri drepte în toate relele ce ai făcut să vină asupra noastră și asupra cetății celei sfinte a părinților noștri, Ierusalimul;
5. Că în adevăr și dreptate ai adus acestea peste noi din pricina păcatelor noastre;
6. Că am greșit și fărădelege am făcut, depârtându-ne de la Tine.
7. În toate am păcătuit și poruncile Tale nu le am ascultat, nici nu le am păzit, nici nu Ie-am făcut precum ne ai poruncit nouă, ca să ne fie bine.
8. Și câte ai adus și ai făcut nouă cu judecată dreaptă sunt.
9. Tu ne ai dat în mâinile vrăjmașilor noștri, oameni fără lege și cei mai răi dintre nelegiuiți, unui rege nedrept, cel mai rău care este pe pământ.
10. Și acum nu mai putem deschide gura; ne-am făcut de rușine și ocară robilor Tăi și celor ce Te cinstesc pe Tine.
11. Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tău, și nu strica legământul Tău. Nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, pentru Isaac, robul Tău, și pentru lacob, sfântul Tău.
12. Cărora le-ai făgăduit să le înmulțești seminția lor ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării.
13. Câci, Doamne, ne-am împuținat mai mult decât toate popoarele și suntem umiliți astăzi în tot pământul pentru păcatele noastre.
14. Și nu mai avem astăzi nici întâistătător, nici proroc, nici căpetenie, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârga noastră și să aflăm har la Tine.
15. Ci cu suflet zdrobit și cu duh umilit să fim primiți de Tine.
16. Ca arderile de tot de berbeci și de junci, ca zeci de mii de miei grași, așa să fie jertfa noastră înaintea Ta astăzi, înțelegere să găsească la Tine; că nu este rușine celor ce nădăjduiesc în Tine.
17. Și acum urmăm Ție cu toată inima, și ne temem de Tine, și căutăm fața Ta.
18. Să nu ne rușinezi pe noi, ci fii cu noi după mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale.
19. Izbăvește-ne pe noi cu puterea minunilor Tale și dă slavă numelui Tău, Doamne!
20. Să se rușineze toți cei ce fac rău robilor Tăi; să se rușineze de toată puterea Ta, și tăria lor să se sfărâme!
21. Să știe că Tu ești Domn, Dumnezeu singur și slăvit peste toată lumea.
22. Și n-au încetat slujitorii regelui, care îi aruncaseră în cuptor, să înfierbânte cuptorul cu catran și cu smoală și cu câlți și cu viță.

Pe 14

23. Și vâlvătaia se ridica deasupra cuptorului de patruzeci și nouă de coți.

Irmosul:

24. Și izbucnind afară, ea a ars pe caldeii care se aflau în jurul cuptorului.
25. Iar îngerul Domnului s-a coborât la Azaria și la cei trei prieteni ai lui în cuptor,
26. Și a stins văpaia.
27. Și le-a suflat în mijlocul cuptorului ca o răcoare de adiere și de rouă, așa că focul nu i-a mai atins; nu le-a mai pricinuit nici dureri, nici teamă.
28. Și acei trei, într-un singur glas, au lăudat, au mărit și au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând:

Cântarea de mulțumire a celor trei tineri

Pe 8

29. Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat și preamărit întru toți vecii!
30. Binecuvântat este numele cel sfânt al slavei Tale și prealăudat și preaînălțat întru toți vecii!

Pe 6

31. Binecuvântat ești Tu în locașul sfintei slavei Tale, lăudat și preamărit în veci!

32. Binecuvântat ești Tu, Cel ce vezi adâncurile și șezi pe heruvimi, și lăudat și preamărit în veci!

Pe 4

33. Binecuvântat ești Tu pe scaunul împărăției Tale și prealăudat și preamărit în veci!

34. Binecuvântat ești Tu pe bolta cerului și prealăudat și preamărit în veci!

Slavă..., Și acum...

Cântarea a opta

Laudele celor trei sfinți tineri

1. Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
2. Binecuvântați pe Domnul îngerii Domnului, cerurile Lui, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
3. Binecuvântați pe Domnul toate apele cele mai presus de ceruri, toate puterile Domnului, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
4. Binecuvântați pe Domnul soare și lună și voi stele cerești, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
5. Binecuvântați pe Domnul ploaie, rouă și toate vânturile, lăudați-L și-L preainălțați pe El în veci!

Pe 14

6. Binecuvântați pe Domnul foc și căldură, frig și arșiță, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!

Irmosul:

7. Binecuvântați pe Domnul rouă și zăpadă, gheață și ger, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
8. Binecuvântați pe Domnul brume și zăpezi, fulgere și nori, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
9. Binecuvântați pe Domnul lumină și întuneric, nopți și zile, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
10. Binecuvântați pe Domnul pământ, munți și dealuri și toate cele ce răsăriți pe ele, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
11. Binecuvântați pe Domnul izvoare, mări și râuri, chiți și toate cele ce se mișcă în ape, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!

Pe 8

12. Binecuvântați pe Domnul toate păsările cerului, fiarele și toate dobitoacele, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
13. Binecuvântați pe Domnul fiii oamenilor, binecuvântează pe Domnul, Israele, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!

Pe 6

14. Binecuvântați preoți pe Domnul, slujitorii Domnului, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
15. Binecuvântați pe Domnul duhurile și sufletele drepților, cei cuvioși și smeriți cu inima, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!

Pe 4

16. Binecuvântați pe Domnul Ananie, Azarie și Misaile, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!
17. Binecuvântați pe Domnul apostoli, proroci și mucenici ai Domnului, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci!

Slavă...

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul, cântându-i și preaînălțându-L întru toți vecii!

Și acum...

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii!

Cântarea a noua

A Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Sfânta Evanghelie de la Luca 1, 46-55

La cântarea a noua a canonului cântăm acest Imn

Preotul zice:

Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii, întru cântări cinstind-o, să o mărim.

Strana:

Mărește, suflete al meu, pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi a făcut mie mărire Cel puternic și sfânt numele Lui și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu brațul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Coborât-a pe cei puternici de pe scaune și a ridicat pe cei smeriți; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i-a scos afară deșerți.

Luat-a pe Israel, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinții noștri, lui Avraam și seminției lui până în veac.

După fiecare stih, se cântă: Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii... și se face închinăciune. Apoi Cântarea a noua a canonului. După Canon, se cântă pe glasul irmoaselor:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Dupâ sfârșitul Canonului, dacă nu este duminică, se cântă: Cuvine-se cu adevărat..., ectenia mică, iar dacă este duminică, după ectenie, se zice:

Sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru (de două ori), iar a treia oară se zice:

Sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru. Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui (închinăciune) că sfânt este.

Apoi Luminânda Învierii. Iar dacă este Postul Mare, se cântă Luminândele glasului de rând. Sfârșitul Luminândelor se face cu stihurile treimice, precum s-a arătat la tipicul de la începutul Cântărilor treimice, adică:

LUNI

Cu ocrotirile celor fără de trup, miluiește-ne pe noi.

MARȚI

Pentru rugăciunile Înaintemergătorului, miluiește-ne pe noi.

MIERCURI Șl VINERI

Cu puterea Crucii Tale, păzește-ne pe noi.

JOI

Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli și ale Sfântului Ierarh Nicolae, miluiește-ne pe noi.

Cântarea Prorocului Zaharia

(Luca 1, 68-79)

1. Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său;
2. Și ne-a ridicat Mântuitor puternic din casa lui David, slujitorul Său,
3. Precum a grăit prin gura sfinților Săi proroci, din veac,
4. Ca să ne scape de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor care ne urăsc.
5. Și să facă milă față de părinții noștri, aducându-și aminte de legământul Său cel sfânt;

Pe 8

6. De jurământul cu care S-a jurat lui Avraam, părintelui nostru, ca fiind izbăviți din mâna vrăjmașilor,
7. Să-i slujim Lui în sfințenie și în dreptate în toate zilele vieții noastre.

Pe 6

8. Și tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, căci vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești calea Lui.
9. Să dai poporului Său cunoștința mântuirii spre iertarea păcatelor lui prin bunătatea milei Dumnezeului nostru.

Pe 4

10. Cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de sus, ca să lumineze pe cei ce ședeau în întuneric și în umbra morții.
11. Și să îndrepte picioarele noastre la calea păcii.

Slava..., Și acum...

Luminândele Postului Mare

Fiecare Luminândă se cântă de trei ori, după glasul care va fi de rând.

Glasul 1

Cel ce răsari lumina, Doamne, curățește sufletul meu de tot păcatul, cu ocrotirile celor fără de trup, și mă mântuiește.

Glasul al 2-lea

Lumina Ta cea pururea veșnică trimite-o, Hristoase Dumnezeule, și luminează ochii cei de taină ai inimii mele, cu ocrotirile celor fără de trup, și mă mântuiește.

Glasul al 3-lea

Trimite lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, și luminează inima mea, cu ocrotirile celor fără de trup, și mă mântuiește.

Glasul al 4-lea

Cel ce răsari lumină lumii Tale, sufletul meu cel ce este întru întuneric curățește-l de tot păcatul, cu ocrotirile celor fără de trup, și mă mântuiește.

Glasul al 5-lea

Dătătorule de lumină, Doamne, trimite lumina Ta și luminează inima mea, cu ocrotirile celor fără de trup, și mă mântuiește.

Glasul al 6-lea

Doamne, trimite sufletelor noastre lumina Ta cea pururea veșnică, cu ocrotirile celor fără de trup, și mă mântuiește.

Glasul al 7-lea

Ridică-mă, Doamne, spre lauda Ta, și mă învață să fac voia Ta, Sfinte, cu ocrotirile celor fără de trup, și mă mântuiește.

Glasul al 8-lea

Lumină fiind Hristoase, luminează-mă întru Tine, cu ocrotirile celor fără de trup, și mă mântuiește.

Luminândele zilelor de peste toată săptămâna

Luni

A îngerilor:

Podobie: Femei, auziți?

Arhangheli și Îngeri, Începătorii și Domnii, Puteri, Stăpânii, și Scaune, Heruvimi, cei cu ochi mulți, și Serafimi, cei cu câte șase aripi, rugați-vă acum pentru noi, să ne izbăvim din nevoi și de focul cel nestins.

Alta:

Cel ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, și prin îngerii Tăi tot pământul luminezi, Făcătorule a toate, mântuiește pe cei ce Te laudă pe Tine.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești dulceața îngerilor, bucuria celor necăjiți, folositoarea creștinilor, Fecioară, Maica Domnului, apără-ne pe noi și ne izbăvește de chinurile cele veșnice.

Marți

A Înaintemergătorului:

Prorocule preamărite și Înaintemergătorule al harului, cel ce ai propovăduit pocăința mântuirii tuturor și pe Mielușelul, Cel ce a ridicat păcatul lumii L-ai arătat, fericite, pe Acela acum rogă-L să mântuiască lumea.

Alta:

Pe Înaintemergătorul Ioan și Botezătorul Mântuitorului, pe cel ce între proroci proroc și pe cel hrănit în pustie, pe cel născut al Elisabetei toți să-l lăudăm.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Feciară, pe tine toți proroci mai înainte te-au vestit. David pe tine munte te numește, chivot și sfeșnic. Scară și pod, năstrapă, ceea ce porți mana, și toiag odrăslit. Iar noi, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie te cinstim.

Miercuri

A Crucii:

Cruce dumnezeiască, lauda creștinilor, armă nebiruită și întărire a credinței, cu credință te lăudăm și ne închinăm; păzitoarea dreptmăritorilor creștini și slava mucenicilor, după vrednicie pe tine te lăudăm.

Alta:

Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea, podoaba Bisericii, Crucea, stăpânia celor ce conduc, Crucea, întărirea credincioșilor, Crucea, slava îngerilor și diavolilor rană.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Lângă cruce înainte a stat ceea ce Te-a născut mai presus de fire și tânguindu-se a strigat: Vai mie, predulce Fiule, cum ai apus de la ochii mei? Cum între cei morți te-ai socotit?

Joi

A Sfinților Apostoli:

Pe Petru și pe Pavel, pe Andrei, pe Ioan, pe Iacob, pe Vartolomeu și pe Matei, pe Filip, pe Toma și pe Simion, pe Iacob al lui Alfeu, pe Iuda tadeul și pe Matia, Apostolii Domnului, și pe sfinții evangheliști Marcu și Luca cu credință să-I lăudăm.

Alta:

Apostoli ai Mântuitorului, în toată latura cea de sub soare alergând, ați propovăduit cu adevărat sfânta întrupare a lui Hristos din fecioară și, din înșelăciune întorcând pe păgâni și luminându-i, pe toți i-ați învățat să cinstească pe Sfânta Treime.

A Sfântului Nicolae:

Pe marele arhipăstor și ierarh și întâiul șezător pe scaunul Mirelor, pe Nicolae, toți să-l lăudăm, că pe mulți bărbați ce erau să moară fără dreptate i-a izbăvit și împăratului și lui Avlavie s-a arătat în vis, stricând cu totul hotărârea lor cea nedreaptă.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Marie precurată, cădelniță de aur, ceea ce ai fost încăpere Dumnezeirii celei neîncăpute, întru care Tatăl a binevoit și Fiul s-a sălășluit și Duhul cel Presfânt, umbrindu-te pe tine, Fecioară, te-a arătat de Dumnezeu Născătoare.

Vineri

A Crucii:

Bucură-te, Cruce presfântă, zidul cel nesurpat al lumii, scăparea scârbiților și a celor ce sunt în nevoi, biruința celor ce conduc și apărătoarea credincioșilor, surparea barbarilor, cununa Apostolilor și mântuirea credincioșilor.

Alta:

Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea, podoaba Bisericii, Crucea, stăpânia celor ce conduc, Crucea, întărirea credincioșilor, Crucea, slava îngerilor și diavolilor rană.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Cruce răstignit văzându-Te pe Tine Preacurata, plângând și tânguindu-se, striga: Cum ai apus, Soarele slavei, Începătorul luminii? Cum pe Cruce ai fost pironit și cu sulița în coastă ai fost împuns, Fiule și Dumnezeul meu, pentru a oamenilor mântuire?

Sâmbătă

A tuturor Sfinților:

Proroci preslăviți, Apostoli fericiți, drepților, patriarhilor, o dănțuire a ierarhilor și preacuvioșilor, adunarea sfintelor femei și toți sfinții mucenici, cu Maica lui Dumnezeu rugați-vă Domnului să miluiască pe ai voștri robi.

A morților:

Cel ce stăpânești pe cei morți și pe cei vii, ca un Dumnezeu, și prin sfinții Tăi tot pământul luminezi, Ziditorule a toate, mântuiește pe cei ce Te laudă pe Tine.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Noi întru tine ne lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, și folositoare către Dumnezeu te avem; tinde mâna ta cea nebiruită și sfărâmă pe vrăjmașii noștri; trimite robilor tăi ajutor dintru Cel sfânt.

Și îndată

Laudele

De va fi duminică sau praznic împărătesc sau sfânt care are Doxologie mare, laudele se cântă pe glasul ce va fi de rând sau al primei stihiri de la laude.

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul din ceruri, laudați pe El întru cele înalte; Ție se cuvine cântare, Dumnezeule.

Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, lăudați-L pe El toate puterile Lui; Ție se cuvine cântare, Dumnezeule.

Iar de va fi altă zi, peste săptămână, se citesc acești psalmi:

Psalmul 148

Lăudați pe Domnul din ceruri, lăudați-L pe El întru cele înalte. Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, lăudați-L pe El toate puterile Lui. Lăudați-L pe El soarele și luna, lăudați-L pe El toate stelele și lumina. Lăudați-L pe El cerurile cerurilor și apa cea mai presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit. Pusu-le-ai pe ele în veac și în veacul veacului; lege le-a pus și nu o vor trece. Lăudați pe Domnul toți cei de pe pământ, balaurii și toate adâncurile; focul, grindina, zăpada, gheața, viforul, toate îndepliniți cuvântul Lui; munții și toate dealurile, pomii cei roditori și toți cedrii; fiarele și toate animalele, târâtoarele și păsările cele zburătoare; împărații pământului și toate popoarele, căpeteniile și toți judecătorii pământului; tinerii și fecioarele, bătrânii cu tinerii, să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălțat. Lauda Lui pe pământ și în cer. Și va înălța puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioșilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Psalmul 149

Cântați Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioși. Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el și fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor. Să laude numele Lui în horă; în timpane și în psaltire să-I cânte Lui. Că iubește Domnul poporul Său și va învăța pe cei blânzi și-i va izbăvi. Se vor lăuda cuvioșii întru slavă și se vor bucura în așternuturile lor. Laudele Domnului în gura lor și săbii cu două tăișuri în mâinile lor, ca să se răzbune pe neamuri și să pedepsească pe popoare, ca să lege pe împărații lor în obezi și pe cei slăviți ai lor în cătușe de fier, ca să facă între dânșii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioșilor Săi.

Psalmul 150

Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui; lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudați-L pe El întru puterile Lui; lăudați-L pe El după mulțimea slavei Lui. Lăudați-L pe El în glas de trâmbiță; lăudați-L pe El în psaltire și în alăută. Lăudați-L pe El în timpane și în horă; lăudați-L pe El în strune și organe. Lăudați-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudați-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul!

Dacă va fi duminică, se zic aceste stihuri:

Scoală-Te, Domane Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit.

Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Slavă..., Stihira Evangheliei,

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Preabinecuvântată ești, Născătoare de Dumnezeu fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, Eva s-a liberat, moartea s-a omorât și noi am înviat. Pentru aceasta cântând, strigăm: Binecuvântat ești, Hristoase Dumnezeule, Cel ce bine ai voit așa, slavă Ție.

(Dacă este Praznic, sau sfânt cu Doxologie, sau sfânt cu Polieleu, se cântă Slavă..., Și acum..., din Minei, Triod sau Penticostar).

Apoi: Preotul sau diaconul zice:

Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Strana cântă:

Doxologia

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ție, slăvimu-Te, mulțumim Ție pentru slava Ta cea mare.
Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotțiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase și Duhule Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluiește ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primește rugăciunea noastră, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, și ne miluiește pe noi.
Că Tu ești Unul Sfânt, Tu ești Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta și voi lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului.
Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.
Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.
Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (de 3 ori).
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam. Eu am zis: Doamne, miluiește-mă, vindecă sufletul meu, că am greșit Ție.
Doamne, la Tine am scăpat, învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă..., Și acum..., Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.

Apoi mai pe larg:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.

Iar dacă este Postul Mare sau altă zi ce n-are Doxologie mare, după Laude, Slavă..., Și acum..., cântărețul zice așa:

Ție slavă se cuvine, Doamne, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina. Cântărețul: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... Și: Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă...

Apoi

Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat ești, Doamne, învață-ne îndreptările Tale. Binecuvântat ești, Stăpâne, înțeleptește-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat ești, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ție slavă se cuvine: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul zice ectenia: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață Domnului...

Apoi, dacă nu este praznic, se zice Stihoavna din Octoih, cu aceste stihuri:

Stih 1: Umplutu-ne-am dimineața de mila Ta, Doamne, și ne-am bucurat, și ne-am veselit în toate zilele vieții noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi, pentru anii în care am văzut rele. Și caută spre robii Tăi și spre lucrurile Tale și îndreptează pe fiii lor.

Stih 2: Și să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, și lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Slavă..., Și acum..., dacă are sfântul, dacă nu, din Octoih. Apoi:

Bine este a ne mărturisi Domnului și a cânta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineața mila Ta și adevărul Tău în toată noaptea (fără metanii).

După aceea: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Și troparul sfântului, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu.

Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta... și celelalte. Iar după ecfonis: Înțelepciune! Strana: Binecuvântează! Preotul: Cel ce este binecuvântat... Strana: Amin.

Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a dreptmăritorilor creștini, și Sfântă Biserica Ta în veacul veacului.

Și îndată: Veniți să ne închinăm... (de 3 ori) și se începe Ceasul întâi și apoi otpustul desăvârșit.

Dacă este Postul Mare, se zice: Bine este a ne mărturisi Domnului... (de 2 ori), cu metanii, apoi Sfinte Dumnezeule..., Preasfânta Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția... și se citește troparul acesta:

În Biserica slavei Tale stând, în Cer a sta ni se pare; Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușa cerească, deschide nouă ușa milei Tale.

Doamne miluiește (de 40 de ori). Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii..., Întru numele Domnului binecuvintează, părinte.

Preotul, din fața Sfintei Mese:

Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Împărate Ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocrotește-l, credința o întărește, pe cei răi îi îmblânzește, lumea o împacă, sfânt locașul acesta bine-l păzește, pe cei mai înainte răposați părinții și frații noștri, în locașurile drepților îi așază, iar pe noi întru pocăință și mărturisire ne primește, ca un bun și de oameni iubitor.

După aceea se fac trei metanii, zicând fiecare întru sine, la fiecare metanie, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne și Stăpânul vieții mele..., așa cum s-a arătat la Miezonoptica de toate zilele. După ce se ridică frații, cel mai mare sau citețul rânduit începe: Veniți să ne închinăm... (de 3 ori), cu închinăciuni și se citește Ceasul întâi.

Dacă este duminică, după sfârșitul Doxologiei și Sfinte Dumnezeule..., se cântă troparul Învierii.

La glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea și al 4-lea, acest tropar al Învierii, pe glasul al 4-lea:

Astăzi mântuirea a toata lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.

La glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea și al 8-lea, acest tropar al Învierii, pe glasul al 8-lea:

Înviat-ai din mormânt și legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morții, Doamne, pe toți din cursele vrăjmașului izbăvindu-i. Arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi; trimisu-i-ai pe dânșii la propovăduire; și printr-înșii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult-Milostive.

Apoi ecteniile și otpustul Utreniei.

Categoria: Slujbe și rânduieli

Cautare: