Raporturile cu popoarele barbare din Occident » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Raporturile cu popoarele barbare din Occident

Dupa moartea lui Odoacru in 493, Anastasius il accepta pe Teodoric cel Mare ca rege al Italiei. Teodoric a pastrat aproape intreaga administratie romana, fiind preocupat in chip deosebit sa nu-i supere pe membrii Senatului. O apropiere intre populatia romanasi barbari (goti), nu a fost posibila din cauza diferentei de credinta: gotii erau arieni, iar romanii ortodocsi. Relatii amicale a avut Anastasius cu Clovis, regele francilor, caruia ii trimite insemnele demnitatii de consul, socotindu-l un reprezentant al puterii imperiale in Apus.

Politica lui Anastasius la Dunarea de Jos

Domnia lui Anastasius a avut o mare importanta si pentru Scythia Minor, deaorece in aceasta perioada se constata o intarire a frontierei dunarene cu noi trupe si fortificatii. Anastasius nu a urmarit largirea frontierelor Imperiului, ci intarirea capacitatii de aparare. La Dunarea de Jos si Tracia isi fac aparitia in aceasta perioada bulgarii, care in 493, 499, 502, au pradat o parte din Imperiu. Impotriva lor si a altor eventuali invadatori, imparatul a luat masuri de refacere a zidurilor de incinta a unor cetati precum: Histria, Dinogetia, Capidava, unde au fost descoperite caramizi stampilate cu numele imparatului, ceea ce ne demonstreaza ca in aceste locuri s-au facut eforturi importante de fortificare a cetatilor. Tot acum s-au construit in Scythia Minor numeroase bazilici crestine, cum ar fi cele de la Histria, Tomis, Callatis, Tropaeum Traiani, Dinogetia si Capidava.

Din punct de vedere al organizarii bisericesti inregistram un progres al numarului de episcopi; acum se trece de la existenta unui singur episcop la Tomis, la 15 scaune intemeiate in principalele orase ale provinciei: Histria, Callatis, Axiopolis, Tropaeum Traiani, Zaldapa, Capidava, Noviodunum, Troesmis, Aegissus, Salsovia, Constantiniana etc.153. Pana la Anastasius, ierarhii de la Tomis semnau de obicei in actele oficiale cu formula: "X episcopus Tomitanus," insotit de numele provinciei Scythia, ca de pilda "Ioannes Tomitanae civitatis episcopus provinciae Scythiae". Dupa Anastasius aceasta formula se schimba. Ea ne apare astfel in anul 520, in actele unui sinod de la Constantinopol, care a ales ca patriarh pe Epifanie. Intre mitropolitii care semneaza o scrisoare de informare catre papa Hormisdas se afla la numarul 7 si "Paternus mosericordia Dei episcopus provinciae Scythiae metropolitanus". Versiunea latina a datelor de mai sus este intarita de un document din anul 518 si anume de o scrisoare a legatilor papali din Constantinopol catre acelasi papa Hormisdas. Acesti reprezentanti ai papei la Constantinopol il informeaza despre tulburarile pe care "calugarii sciti" le provoaca in legatura cu unele probleme ale dogmei stabilite la Calcedon; ei spuneau printre altele: "acesti monahi isi acuza episcopii din provinciile lor, intre care este si Paternus, intaistatatorul cetatii Tomis". Este vorba deci, de mai multi episcopi, intre care este pomenit Paternus, care avea un rol important.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: