RASOFORUL VASILE ILIE :: Pateric romanesc

RASOFORUL VASILE ILIE - Manastirea Sihastria

(1902-1931)

Viata

Acest smerit rasofor a fost un nevoitor neintrecut in obstea Manastirii Sihastria. Nascut intr-o familie binecuvantata cu multi copii, din comuna Sulita-Botosani, de mic a fost chemat sa slujeasca lui Hristos. Parintii lui, Alexandru si Ana Ilie, se ocupau cu cresterea vitelor. Din cei zece copii, cinci si-au ales viata calugareasca.

Rasoforul Vasile Ilie a venit la Manastirea Sihastria in anul 1929, impreuna cu alti doi frati ai sai mai mici, Gheorghe si Constantin. Timp de trei ani, cat a trait, a fost pastor la oile manastirii, fiind pentru toti exemplu de dragoste, de rugaciune si ascultare.

In primavara anului 1931 s-a mutat din viata aceasta la odihna cea neinserata.

Fapte si cuvinte de invatatura

Rasoforul Vasile era din copilarie pastor de oi. Inainte de a veni la Sihastria, s-a nevoit un timp la Schitul Cozancea-Botosani, ca ucenic al Schimonahului Paisie Olaru. Acolo avea aceeasi ascultare. Insa, pentru viata lui aleasa, vrajmasul ii facea multe ispite. intr-o seara, pe cand citea la Psaltire, diavolul s-a aratat in chipul unei pasari, a intrat in foc si cu mare zgomot a risipit jaraticul, incat s-au aprins stana si oile. Alteori speria turma sau intra in caini si ii ucidea. Ca nu putea rabda vrajmasul focul rugaciunii lui. Insa tanarul ostas nu se temea de cursele diavolului si niciodata nu lasa mintea sa i se raspandeasca in vremea rugaciunii.

Cand a venit rasoforul Vasile Ilie la Manastirea Sihastria, cu fratii sai Gheorghe si Constantin, intai au fost pusi de egumen la incercare. Timp de trei zile au fost tinuti la poarta manastirii, in post si rugaciune, pentru a ispiti taria credintei lor. Toata ziua loveau cu batul in trunchiul unui copac si nu vorbeau cu nimeni. Seara venea iconomul si-i intreba:

- Spuneti, fratilor, a zis ceva copacul?

- Nu, raspundeau ei.

- Nu-i este foame copacului?

- Nu! ziceau fratii.

- Iata, asa trebuie sa rabde calugarul in manastire! Apoi iconomul pleca, fara sa le dea de mancare. Asemenea a facut si in seara urmatoare.

A treia zi a venit din nou iconomul, a luat pe cei trei frati si i-a dus in biserica. Dupa ce s-au inchinat, egumenul i-a binecuvantat, i-a spovedit din copilarie, le-a dat mancare la trapeza si a doua zi i-a invrednicit de Trupul si Sangele Domnului. Apoi le-a dat chilii si le-a randuit ascultari deosebite.

Timp de trei ani de zile, rasoforul Vasile Ilie a trait la stana manastirii. Si era asa de bland si plin de dragoste, ca il iubeau toti, pana si oile, cainii si pasarile cerului. Iar nevointa lui era aceasta: in fiecare zi manca o singura data, dupa-amiaza, la ora trei. Stia Psaltirea si cele sapte laude pe de rost, pe care le zicea zilnic mergand dupa oi cu capul descoperit. Noaptea facea cinci sute de metanii si citea Vietile Sfintilor, cugetand mereu la judecatile Domnului.

O alta nevointa a acestui suflet iubitor de Hristos era purtarea de grija pentru pustnicii din padure. Pe atunci se nevoiau in jurul Manastirii Sihastria si al Schitului Sihla peste 30 de pustnici, calugari si maici. Fratele Vasile Ilie era prietenul pustnicilor. Cand intalnea vreunul prin munti si paduri, chiar de nu-l cunostea, ii facea metanie si ii zicea:

- Binecuvinteaza, parinte, si te roaga-pentru mine, pacatosul! Aveti nevoie de ceva mancare de la stana?

Daca pustnicul incuviinta, fratele Vasile ii aducea a doua zi branza, cartofi, legume, sare si faina. Si avea numerosi sihastri pe care ii cunostea si ii cerceta la chiliile lor.

Odata a intrebat pe un sihastru:

- Parinte, ce sa fac ca sa ma mantuiesc?

- Frate, a zis batranul, roaga-te mereu, fa ascultare cu dragoste si sa ai smerenie. De vei pazi aceste trei, cu siguranta te mantuiesti.

In toamna anului 1930, rasoforul Vasile pastea oile impreuna cu fratele sau Constantin, pe obcina Muntilor Sihlei. In ceasul acela au trecut pe acolo un pustnic sfant si minunat, arhiereul Ioan, cu diaconul sau. Dupa ce i-a binecuvantat pe amandoi, episcopul, fiind inaintevazator, a zis catre cel mai tanar:

- Frate Constantin, spune-i fratelui Vasile sa se pregateasca si sa mearga inainte, ca are de facut o cale lunga!

Fratii n-au inteles atunci cuvintele acelui sfant sihastru, insa dupa sase luni, fratele Vasile s-a dus catre Hristos pe calea cea lunga si fara de intoarcere.

In primavara anului 1931, acest smerit ascultator s-a imbolnavit si a fost adus in manastire. Odata, pe cand se ruga in fata bisericii, a avut o vedenie infricosata. De frica a inceput a plange si striga cu glas tare:

- Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma! Iar catre parintii care s-au adunat in jurul lui a zis:

- Inchinati-va, parintilor, inchinati-va ca, iata, Stapana noastra a venit aici! Maica Domnului nostru este de fata, cu Mantuitorul in brate! Iat-o deasupra noastra!

- Frate Vasile, de ce ai strigat asa de tare? l-au intrebat calugarii.

- Parintilor, pe cand ma rugam in fata bisericii, deodata a aparut o ceata de diavoli foarte fiorosi cu toiege de foc in maini, care au inceput a ma bate cumplit si a striga: “In zadar te mai rogi, ca nu te-ai mantuit. Tu esti ai nostru, ca esti pacatos!”

Atunci am inceput a striga cu nadejde catre Maica Domnului. In clipa aceea s-a coborat din cer un nor alb, plin de lumina, pana deasupra bisericii. Iar in nor am vazut pe Maica Domnului cu Mantuitorul in brate, zicand catre mine:

- Nu te teme, ca de acum mai ai trei zile si vii la noi! Apoi Mantuitorul ne-a binecuvantat pe toti si s-a ridicat la cer… Parintilor, mare putere si indrazneala are Maica Domnului inaintea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si foarte mult asculta rugaciunile ei!

La urma i-a zis egumenul:

- Frate Vasile, sa nu te insele vrajmasul. Ia aminte de sine si-ti pazeste mintea, ca multe sunt cursele lui. Apoi a zis catre ceilalti frati:

- Daca dupa trei zile fratele Vasile se va duce dintre noi, intr-adevar, Maica Domnului i s-a aratat. Iar daca nu, atunci a fost inselat de diavolul.

Dupa trei zile, exact la aceeasi ora, rasoforul Vasile Ilie a adormit in pace, cu rugaciunea pe buze.

Cine stie cati pustnici sfinti se rugau in clipa aceea pentru odihna sufletului sau!

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: