Razboiul duhovnicesc trebuie dus neintrerupt, cu mult curaj si pe tot frontul

De voieşti a birui pe inamicii tăi mai repede, e nevoie să lupţi, frate, curajos cu toate patimile tale: mai ales contra egoismului, obişnuindu-te a întâlni ca pe nişte prieteni necazurile ce ţi le poate face lumea. Când un om nu recunoaşte absoluta necesitate a acestui război de sine, şi când îl socoteşte lucru de nimic, s-a întâmplat şi întotdeauna se întâmplă că biruinţele sunt grele, rare, nedepline şi nestatornice.

De aceea, acest război trebuie dus fără încetare ori slăbire, până în vremea morţii şi cu toată bărbăţia sufletului, pe care uşor o dobândeşti dacă o ceri de la Dumnezeu.

Mai cugetă la un fapt. Neputinţa şi ura continuă ce ţi-o poartă demonii si marea mulţime de rătăciri si dezorientări puse înaintea ta, nu pot nimic în faţa puterii nemărginite a lui Dumnezeu şi a dragostei ce o are pentru tine, a îngerilor din ceruri şi a rugăciunilor tuturor sfinţilor care luptă de partea ta, cum este scris despre Amalec: „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam" (Eşirea, 17, 16).

Deci tot prin aceste cuvinte au fost purtate aşa de multe femei şi aşa de mulţi oameni. Gândurile acestea au stăpânit şi au mişcat toată lumea şi a înviorat înţelepciunea lumii.

De aceea să rămâi curajos, chiar de ţi s-ar părea că lupta inamicilor te-ar nimici şi te-ar pierde, că ea poate continua toată viaţa şi că te-ar arunca în cine ştie ce prăpastie. Pentru că toată puterea şi cunoaşterea vrăjmaşilor este pusă în mâinile dumnezeescului Comandant, Şefului Suprem, Iisus Hristos, pentru cinstea Căruia tu lupţi.

Domnul nu numai că nu va lăsa pe duşmani să te piardă, (fiindcă aceasta ar fi şi necinstirea Lui), ci va şi lupta în locul tău până ce-i va da prinşi în mâinile tale după buna Lui plăcere, cum e scris: „Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea în mână pe vrăjmaşii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui să fie sfântă, pentru ca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat şi să nu se abată de la tine" (Deut. 23, 14).

Chiar dacă El amână biruinţa până în ultima zi a vieţii tale aceasta-ţi va fi de mare folos. Un câştig mai mare. Nu lepăda armele, nici nu fugi.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 46-47)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: