Razboiul ispitelor

Sfinţii Apostoli, cei strămutaţi din lumea aceasta, de dragostea Mântuitorului, şi care, deşi se vedeau în lume, nu erau în lume, totuşi au fost prevestiţi de Mântuitorul prin cuvântul către Petru: „Simone, Simone, iată, satana v-a cerut pe voi ca să vă cearnă ca pe grâu. Iar eu m-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta” (Lc. 22, 31-32). Pricepem din aceasta cum că războiul nevăzut, care se încinge între suflet şi diavol, e îngăduit de Dumnezeu să se dea în stadiul vieţii acesteia. El are legi, pe care trebuie să le urmăm întocmai, ca la sfârşitul alergării să consfinţească Dumnezeu biruinţa noastră, cea slujită de el şi pe potriva puterii noastre, ca să nu pierdem vremea, mântuirea şi smerenia. Căci zic Sfinţii Părinţi: „Ridică ispitele şi îndată nu mai e cine să se mântuiască” (Pateric).

Războiul ispitelor lămureşte ca un foc ce suntem fiecare: lemne, aramă, paie, câlţi, pământ sau cenuşă.

Războiul duhovnicesc seamănă întrucâtva cu războiul lumii. Şi unul şi altul te desface de lume, de viaţa aceasta. Numai ispitele, necazurile şi tot felul de încercări ale războiului nevăzut, izbutesc să ne tocească pe deplin gustul de lumea aceasta şi să ne ducă la un fel de moarte faţă de lume, care-i smerenia deplină şi condiţia de căpetenie a rugăciunii neîncetate.

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 41-42)

Categoria: Articole

Cautare: