Razvratirea noastra

Dacă ne vom gândi la prăbuşirea lui Lucifer şi la căderea primului om, vom vedea că ceea ce l-a prăbuşit pe satana şi l-a izgonit pe Adam din rai a fost voia lor proprie, neascultarea lor de Dumnezeu. Şi atunci, pentru a ne urca acolo de unde au căzut îngerii răzvrătiţi şi, după ei, primii oameni, trebuie să renunţăm cu desăvârşire la voia noastră dezordonată şi păcătoasă. Noi zicem în rugăciune: „Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pre pământ”. Dar pentru ca să putem face acest lucru, trebuie să anulăm în aşa măsură voia noastră proprie, încât, de ni se va porunci - asemeni ucenicului din Pateric - să plantăm varza cu rădăcina în sus, s-o facem fară nici o ezitare. Aceasta este culmea tăierii voinţei şi părerii noastre personale.

Iar această tăiere a voii şi a părerii noastre are un tâlc adânc, fiindcă numai aşa putem tăia vlăstarele păcătoase ale voinţei noastre decăzute pentru a da libertate pomului nostru sufletesc să se dezvolte în voia lui Dumnezeu şi să aducă toate roadele Duhului. Şi dimpotrivă, de nu le vom tăia, atunci toată seva fiinţei noastre se va irosi în zadar, hrănind vlăstare netrebnice, iar noi, pe lângă faptul că nu vom da nici un rod, dar ne vom răzvrăti mereu atât împotriva lui Dumnezeu cât şi împotriva oamenilor, socotind că părerile şi voile noastre sunt mai bune decât ale lui Dumnezeu şi ale oamenilor. De aici pornesc toate ereziile şi rebeliunile din cer şi de pe pământ.

(Arhimandrit Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, p. 94)

Categoria: Articole

Cautare: