Recensământul durerii

Am mers cu Ajunul Crăciunului.

Preotul e primul colindător.

El nu doar anunță nașterea lui Dumnezeu ci Îl aduce pe Hristos în fiecare inimă care-L primește.

Dincolo de oboseala enormă, sutele de scări, pârleazuri si porți, dincolo de ușile închise, de cățeii care ne-au terorizat, de privirea acră a unora și de zâmbetul sincer al altora, L-am adus pe Hristos.

Am găsit enorm de multă sărăcie, mai ales între bătrânei, unde totul e foarte vechi și distrus. Un cățel pricăjit stă într-un colț de curte. Oamenii sunt epuizați de suferință. Un televizor prăfuit dă din gură inutil. Mobilă veche decolorată, preșuri distruse, haine vechi. Ceea ce m-a bucurat e că am văzut candela aprinsă la multe case.

Ceva trebuie făcut pentru bătrâneii noștri. O acțiune concertată, organizată a Bisericii, în care fiecare preot să facă un recensământ al durerii și sărăciei, iar apoi să lucrăm pentru a alina suferința. Bătrânii noștri mor în mizerie cu o pensie de 10 milioane dată pe pastile și cartofi. În prea multe case am găsit frig. E prea scump gazul, părinte. Dăm drumul seara o oră.

Bătrânii îmi întind zece lei tremurând. Ți-e milă să-i refuzi, că se supără că ești fudul și-i crezi sărmani. Îti promiți că vei veni cu pachete cu mâncare.

Bătrânii plâng. Și lacrimile lor ajung la cer. Au clădit cu mâinile lor brăzdate o țară care i-a uitat. Care-și bate joc de ei. Și dacă nu le vom auzi suspinele aici pe pământ, nu le vom simți nici rugăciunile acolo în cer.

Nu e prea târziu.

Sau.........

Pr Ioan Istrati

Categoria: Text

Cautare: