Robul lui Hristos nu poate fi vrajmasul cuiva

Iubirea duhovnicească este statornică, neîmpătimită şi nepătimaşă, toată în Dumnezeu, îi cuprinde pe toţi semenii, pe toţi îi iubeşte deopotrivă, însă cu mare deosebire. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, spune Evanghelia, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc (Mt. 5, 44). Aici se arată limpede şi hotărât în ce trebuie să constea iubirea de vrăjmaşi: în iertarea necazurilor pe care ni le fac, în rugăciunea pentru ei, în binecuvântarea lor, adică în vorbe bune pentru ei şi în mulţumirea adusă lui Dumnezeu pentru necazurile pe care ni le fac, în a le face bine pe măsura puterilor şi a sporirii noastre duhovniceşti, bine care poate ajunge până la gustarea morţii trupeşti pentru mântuirea vrăjmaşului. Pildă a iubirii acesteia de vrăjmaşi ne-a arătat Mântuitorul.

Tot Evanghelia ne porunceşte să fim însă prevăzători faţă de vrăjmaşii noştri, să nu ne dăm pe mâna lor. Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul… veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu (Mt. 10, 16-17, 22). Aşadar, însăşi Evanghelia ne porunceşte să fim prevăzători faţă de vrăjmaşi şi să ne purtăm cu ei cât se poate de înţelept. Vrăjmăşia se naşte din duhul lumii; adeseori, ea ia locul iubirii trupeşti. Şi dragostea trupească seamănă însă foarte mult cu vrăjmăşia. Un urmaş al vechiului Adam e în stare şi de iubire trupească şi de vrăjmăşie: cu cât este mai viu în el omul cel vechi, cu atât lucrează mai puternic bolile cu care căderea a lovit iubirea: vrăjmăşia, ura, gelozia, iubirea trupească. Robul lui Hristos nu poate fi vrăjmaşul cuiva.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 189-190)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: