Rugaciunea este curaj si barbatie

Rugăciunea este simţirea neîncetată a neputinţei noastre, altfel spus a sărăciei noastre duhovniceşti, sfinţire a sufletului, pregustare a fericirii ce va să fie, fericire îngerească, ploaie cerească, ce împrospătează, adapă şi face să rodească pământul sufletului, putere şi tărie a sufletului şi trupului, împrospătare şi curăţire a văzduhului gândit, luminare a feţei, veselie a duhului, legătură de aur care uneşte făptură cu Făcătorul, curaj şi bărbăţie în toate necazurile şi ispitele vieţii, reuşită în lucrurile noastre, vrednicie deopotrivă cu cea a îngerilor, întărire a credinţei, nădejdii şi dragostei. Rugăciunea e îndreptare a vieţii, maica umilinţei inimii și a lacrimilor, imbold puternic către faptele milosteniei, pază de nădejde a vieţii, nimicire a spaimei morţii, dispreţuire a comorilor pământeşti, dorire a bunătăţilor cereşti, aşteptare a Judecătorului întregii lumi, a învierii de obşte şi a vieţii veacului ce va să fie, strădanie plină de osârdie în vederea izbăvirii de muncile cele veşnice, neîncetată căutare a milei de la Stăpânul, umblare înaintea ochilor lui Dumnezeu, fericită deşertare de sine până la uitarea de sine înaintea Atoateziditorului şi Atoateîmplinitorului Făcător, apă vie a sufletului, sălăşluire prin dragoste în inima tuturor oamenilor, coborâre a cerului în suflet, sălăşluire în inimă a Sfintei Treimi, potrivit celor spuse: vom veni la el și sălaș la el vom face (In 14, 23).

(Sfântul Ioan de Kronstadt, În lumea rugăciunii, Editura Sophia, București, 2011, p. 7)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: