Rugaciunea este pazitoarea intregii intelepciuni...

Fericit lucru este cu adevărat a nu păcătui. Iar dacă cineva va păcătui, să nu se deznădăjduiască, ci să plângă pentru păcatele săvârşite, ca prin lacrimi să dobândească iar fericirea. Deci, bun lucru este totdeauna a ne ruga, ca să nu ne îngreuiem de păcate, aşa cum zice Domnul. Şi iarăşi Sfântul Apostol Pavel zice: Rugaţi-vă neîncetat (I Tes. 5, 17). Să te rogi mereu, nu numai când intri în biserică, ci ori de lucrezi, ori de călătoreşti, ori de mănânci sau bei sau zaci, pururea să te rogi, că nu ştii când va veni Cel ce va cere sufletul tău de la tine. Să nu aştepţi timpuri sau locuri pentru rugăciune, ci precum zice proorocul David: în tot locul stăpânirii Lui binecuvintează suflete al meu pe Domnul. Deci, ori în biserică de eşti, ori în casa ta, ori la câmp, ori păscând oile, ori de faci altceva, de rugăciune să nu te desparţi. Când poţi să ai timp pleacă-ţi genunchii, iar când nu poţi roagă-te cu mintea. Dacă rugăciunea ne va însoţi întotdeauna, atunci păcatul nu poate să intre în sufletul nostru. Rugăciunea este păzitoarea întregii înţelepciuni, a mâniei pedepsire, a îngâmfării oprire, a pomenirii de rău curăţire, a invidiei surpare, a păgânătăţii îndreptare. Rugăciunea este virtutea trupurilor, cârmuirea casei, biruinţă în războaie şi întemeierea păcii. Rugăciunea este pecetea fecioriei, credinţă a nunţii, armă a călătorului, păzitoare a celor ce dorm, a celor ce priveghează, a lucrătorilor de pământ şi a celor din necazuri izbăvire. Rugăciunea este ajutătoare celor ce se judecă, dulceaţă celor ce se bucură, mângâierea celor ce plâng. Rugăciunea este convorbirea noastră cu Dumnezeu. Prin rugăciune Iona a făcut pântecele chitului casă; Iezechia din moarte la viaţă s-a întors, iar tinerii din Babilon văpaia cuptorului în rouă au prefăcut-o. Prin rugăciune Ilie proorocul a legat cerul să nu plouă trei ani şi şase luni. Vedeţi, fraţilor, cât poate rugăciunea? Nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea pentru viaţa creştinului. De aceea să nu vă depărtaţi niciodată de ea, ci să facem cum ne îndeamnă Domnul: „Rugaţi-vă ca osteneala voastră să nu fie în zadar. Când vă rugaţi lăsaţi toate gândurile pe care le aveţi asupra cuiva, că astfel şi Tatăl vostru cel ceresc să lase greşelile voastre”. În zadar ne rugăm, iubiţilor, dacă avem ură asupra aproapelui nostru. (Sfântul Efrem Sirul)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: