Rugaciunea este statornica asezare multumitoare a sufletului

Rugăciunea este statornică simţire a sărăciei şi neputinţei noastre duhovniceşti, vedere în noi înşine, în oameni şi în toate cele zidite, a lucrurilor înţelepciunii, bunătăţii şi atotputerniciei Dumnezeieşti; rugăciunea este statornică aşezare mulţumitoare a sufletului.

Rugându-te, străduiește-te în tot chipul să simţi cu inima adevărul şi puterea rugăciunii, hrăneşte cu ele ca şi cu o hrană nestricăcioasă, adapă cu ele ca şi cu o rouă inima ta, încălzește-o ca și cu un foc haric.

În rugăciune şi în orice faptă a vieţii tale fugi de părere şi îndoială şi de închipuirea satanicească. Ochiul tău cel sufletesc să fie simplu, ca întreg trupul rugăciunii tale, faptelor tale şi vieţii tale să fie fără de prihană.

Până când stăm la rugăciune cu osârdie, în suflet este linişte şi căldură şi uşurime şi lumină, fiindcă atunci suntem cu Dumnezeu şi în Dumnezeu; iar cum încetăm cu rugăciunea, îndată vin ispitele, tulburări felurite. O, preafericită vreme a rugăciunii!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, În lumea rugăciunii, Editura Sophia, București, 2011, p. 8)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: