Rugaciunea ne sfinteste viata, munca ne-o innobileaza

Munca nu trebuie să fie istovitoare, ca să îndepărteze pe creştin de la rugăciune. De aceea, duhovnicul trebuie să-l încurajeze şi să-l deprindă, mai întâi, cu rugăciunea şi apoi cu munca necesară pentru trup, pentru existenţă şi ca ocupaţie utilă. Să fugim, aşadar, de trândăvie, pentru că munca este o binecuvântare de la Dumnezeu. Doamne fereşte să ne lipsească cineva de dreptul de a munci! Noi, care trăim într-o zonă climaterică temperată, cu patru anotimpuri, ne-am deprins cu munca, aceasta fiind o binefacere pentru cel care lucrează şi realizează produse necesare pentru viaţa tuturor. Folosiţi timpul bine. Chiar dacă mergeţi la câmp, la coasă sau la pădure, nu vă opreşte nimeni să aveţi o carte de rugăciune sau un ceaslov; faceţi o pauză pentru a vă ruga, iar în timpul lucrului, să spuneţi „Rugăciunea lui Iisus”. Numai că acest lucru trebuie să-ţi placă şi să te osârduieşti, pentru că dacă neglijezi sau ai concepţii greşite, „Nu mă rog pentru că o să am ispite!”, este foarte rău. Dacă aplicăm proverbul: „Meseria se fură”, putem spune că şi viaţa de evlavie se poate fura. Deci să dovedeşti că şi tu eşti silitor. Să iubeşti pravila de rugăciune. Să mergi la Biserică pentru a participa la Sfintele Slujbe. Iar duhovnicul n-o să te oprească dacă te vei dovedi silitor la rugăciune şi la muncă. (Ierodiaconul Cleopa Paraschiv, Rugăciunea lui Iisus pentru începători, Editura Panaghia, Vatra Dornei, 2003, p. 46)

Categoria: Articole

Cautare: