Rugaciunea pierde pacatele celui ce se roaga

A treia parte a ispăşirii este sfânta rugăciune, care, făcută cu credinţă şi cu multă smerenie, orice vom cere Domnului prin ea, fără îndoială primim, după cum ne-a făgăduit în multe locuri ale Sfintei Evanghelii. Dar să cerem cu adevărat lucruri binecuvântate şi spre folosul sufletului nostru. Că toată rugăciunea care se va face cu chip cuviincios şi luare aminte, care sunt de trebuinţă la aceasta, se îndreaptă şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, care ne ascultă cererea noastră. Deşi întârzie câteodată a ne asculta, ca să ne dea harul ce cerem, aceasta o face Prea înţeleptul binefăcător, ca să priveghem şi să fim mai cu luare-aminte ca, după ce ni-l va da, să-l păzim cu bine şi să nu-l pierdem. Rugăciunea pierde păcatele celui ce se roagă, după cum s-a văzut la vameş. Aceasta înfricoşează şi risipeşte pe draci, porunceşte stihiilor, cerului şi soarelui, după cum s-a văzut în mai multe vremi şi locuri. Prin rugăciune a despărţit Moisi Marea Roşie şi a trecut pe toţi Israelitenii, iar vrăjmaşii lor s-au înecat. Asemenea şi Isus al lui Navi rugându-se, a trecut Iordanul şi a poruncit soarelui care a stat şase ceasuri din calea sa. Aşa a făcut şi Avva Patermutie şi alţii. Ilie a poruncit Cerurilor, şi nu a plouat trei ani şi şase luni, după care a făcut rugăciune şi a venit ploaie nemăsurată.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 358-359)

Categoria: Articole

Cautare: