RUGACIUNEA

RUGACIUNEA

1691. -”Noi stim ca rugaciunea este convorbirea noastra cu Dumnezeu, cererea bunurilor cuviincioase pe care nadajduim sa le primim, inaltarea mintii spre Dumnezeu, cererea celor de sus, ajutorul sufletului celui sfant, inchinarea bineplacuta lui Dumnezeu, semn de pocainta si nadejde tare. Si se face sau cu mintea, sau cu mintea si cu graiul, si are in vedere contemplatia bunatatii si a milostivirii lui Dumnezeu, nevrednicia celui ce cere, multumirea sl fagaduinta viitoarei supuneri catre Dumnezeu…” -Pavaza Ort. intreb. IV.

1692. -”Credem ca Domnul nostru Iisus Hristos este singurul mijlocitor, si ca El S-a dat ca pret de rascumparare pentru toti, si ca a savarsit impacarea prin propriul Lui sange intre Dumnezeu si oameni, si ca El este ingrijitond celor ce asculta de El si Mangaietorul si Curatitorul pacatelor noastre. In rugaciunile si cererile catre El, noi marturisim ca sfintii, in fruntea carora sta Maica Domnului, sunt mijlocitori pentru noi… A ne ruga unii pentru altii (vii si morii), stim ca mult poate rugaciunea celui drept (Iacob 5, 16)… si din sfintele carti stim ca Dumnezeu asculta pe cei sfinti, decat pe cei ce se tavalesc in pacate… Marturisim ca sfintii sunt mijlocitori si rugatori pentru noi la Dumnezeu nu numai cat traiesc in aceasta viata trecatoare, dar si dupa moarte, cand privesc direct Sfanta Treime si lumina cea nesfirsita a Treimii arata mintii lor cele de trebuinta ale noastre (Apoc. 6,10-11). Precum profetii, cand erau in trupul acesta muritor stiau cele din cer si prevesteau cele viitoare, tot asa nu ne indoim, ci mai vartos credem si marturisim ca si ingerii ca si sfintii cei ce au devenit ca si ingerii, stiu cele ale noastre prin lumina cea nemarginita a lui Dumnezeu” -Pavaza Ort. Dec. VIII.

1693. -”Rugaciuni faceti: dimineata, la ceasul trei si noua, seara si la cantatul cocosului; Dimineata ceasul intai (ora 6), multumind ca Domnul v-a luminat, alungind noaptea si aducand ziua. La ceasul trei (9) pentru ca in acest ceas a primit Domnul de la Pilat hotararea de osanda (Sf. Duh s-a pogorat peste Apostoli). La ceasul sase (ora 12) pentru ca atunci a fost rastignit. La ceasul noua (15) pentru ca toate s-au cutremurat cand Stapanul a fost rastignit, (Matei 27, 40-52) infricosandu-se de indrazneala nelegiuitilor iudei si neputand rabda batjocura adusa Domnului. Seara (vecernie), drept multumire ca v-a dat noaptea spre odihna de ostenelile din timpul zilei. La cantatul cocosului (utrenia), pentru ca in acest ceas vesteste sosirea zilei spre a se face lucrurile luminii. Daca nu este cu putinta a veni la biserica, din pricina necredinciosilor, atunci sa aduni, o episcope, pe credinciosi intr-o casa ca sa nu intre credinciosul in biserica nelegiuitilor, caci nu locul sfinteste pe om, ci omul pe loc. Iar daca nelegiuitii isi insusesc locul, sa fugi caci devine pangarit de ei, deoarece precum preotii evlaviosi il sfintesc, tot astfel necuratii il pangaresc. Daca insa nu este cu putinta sa se adune nici in casa, nici in biserica, fiecare sa cante, sa citeasca si sa se roage, la el acasa sau cate doi impreuna, sau cate trei, caci: “unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu” zice Domnul, “acolo sunt si Eu in mijlocul lor” (Matei 18, 20). Cel credincios nici acasa la el sa nu se roage cu un catehumen, pentru ca nu este drept ca cel increstinat sa se pangareasca cu cel neincrestinat. Cel evlavios nici acasa sa se impreune cu vreun eretic, caci: “Ce impartasire are lumina cu intunericul?” (II Co. 6,14). Crestinul sau crestina care traiesc in concubinaj cu sclavii, sa se desparta ori sa fie indepartati” -Const. Ap. VIII, 34.

1694. -”Neincetat va rugati, in toata vremea multumiti si ori de mancati ori de beti sau orice faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti” (l Tes. 5, 17-18). Domnul zice: “Privegheati dar, in toata vremea” (Marcu 13,33) si psalmul zice: “Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea” (Ps. 33, 1). Deci, toata vremea este vremea de rugaciune si acestea se cade a se face pururea. Drept aceea, nici in calatorie, nici la masa, nici la culcat in pat, nici la lucru, nici in vorbire si nici in alte indeletniciri si timp nu se cade a parasi rugaciunea, insa toate acestea atarna de dragostea si vointa fiecaruia intru, a sluji Domnului sub povata duhovnicului sau” -Sim. Tes. IX, 62(63).

1695. -Noi avem datoria sa ne rugam pentru toti oamenii fara deosebire, chiar si pentru pagani, ca Dumnezeu sa le lumineze mintea si sa-i aduca la pocainta: “Daca s-a ratacit cineva dintre voi de la adevar si-l intoarce altul, sa stiti ca cine va intoarce pe un pacatos de la ratacirea caii lui, va intoarce sufletul de la moarte si va acoperi multime de pacate” (Iacob 5,19-20; Matei 18,15-20). Insa nu putem aduce miride si sa ne rugam impreuna cu cel ce se impotriveste legilor lui Dumnezeu cu stiinta si cu vointa caci acela face pacate de moarte (Ioan 3,8; 5,16-18), si de la cel imoral “care prefera sa ramana in rautate si nu voieste sa se pocaiasca nicidecum, insemneaza ca se intovaraseste cu el prin rugaciune si supara pe Hristos, care urmareste pe cei nedrepti, iar cel ce se roaga cu pacatosul il intareste in pacat prin primirea darurilor lui nevrednice si se pangareste impreuna cu el, impiedicandu-l ca sa nu se pocaiasca cu lacrimi si rugaciune catre Dumnezeu” -Const. Ap. III, 8 (Ier. 11,14).

1696. -Noi suntem datori sa facem rugaciuni de cerere pentru noi si pentru altii (Ioan 16,24), “caci noi stim ca si pentru credinta altora, unii au dobandit bunatatea lui Dumnezeu,  iertarea pacatelor si sanatatea trupului si chiar invierea mortilor (II Petru 4, 11; Matei 7, 7;). Nu tuturor celor ce se roaga lui Dumnezeu li se implinesc cererile, caci: sau ca le cer mai inainte de vremea cuviincioasa, sau ca le cer cu nevrednicie, sau sunt slapaniti de orgoliu, sau ca dupa ce le-ar dobandi s-ar mandri, sau dupa ce si-ar fi castigat cererea ar fi cazut in pacatul lenevirii si al destrabalarii” -Scara 26-.

1697. -Rugaciunea de multumire se face atunci cand omul fie ca a dobandit cererea, fie ca n-a dobandit-o intrucat nu-i era de folos, el este dator sa multumeasca in tot timpul pentru ca i-a dat viata. “Nu va ingrijorati cu nimic, ci pentru orice lucru aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri de multumiri si pacea lui Dumnezeu, care este mai presus de orice pricepere omeneasca, care va va pazi inimile si cugetele in Iisus Hristos” -Filip 6,6-7; I2v. 13,5.

1698. -Rugaciunea de lauda este cea mai inalta forma de rugaciune, caci in ea omul se simte solidar cu toata faptura: ingeri, oameni, chiar si cu animalele, plantele si cu tot ceea ce ne inconjoara, toti si toate sunt unite ca intr-un cor imens, si aduc datornica inchinaciune Facatorului lor (Ps. 149-150; Efes. 5,19).

1699. -”Cine se mahneste de buna lui voie de rugaciune si de cantare si va umbla ca un dobitoc, sa aiba acela pocanie un an si metanii 100 in zi” PBG, 7.

1700. -”Iar calugarul care nu-si citeste ceasurile sale in toata slujba sa, ca pe un nor il socoteste Dumnezeu, si strain de catre sfintenia sa, insa se canoniseste cum va socoti duhovnicul sau” -II.T, 122-.

1701. -”Crestinul care se inchina, cade-i-se sa-si impreune cele trei degete ale mainii drepte, cel dintai, al doilea si al treilea ca acestea inchipuiesc trei fete ale dumnezeiestii sfinitei Treimi, in care crede si este botezat intru numele ei, adica al Tatalui si al Fiului si ai Sfantului Duh si marturiseste in trei fete ale dumnezeiestii Treimi, iar aceasta ca-ti duci mana sus la cap inchipuieste capul cerului, iar ca iti cobori mana jos la mijlocul trupului inchipuieste pamantul pe care s-a pogorat Fiul lui Dumnezeu de la cer la pamant, de S-a intrupat din sfantul pantece al deapururea Fecioare Nascatoare de Dumnezeu pentu mantuirea noastra a oamenilor. Iar cand ridici mana de la mijlocul trupului si o duci sus spre partea dreapta, adica la umar, inchipuieste slavita inaltare a Fiului lui Dumnezeu, care S-a inaltat de pe pamant la cer si S-a asezat de-a dreapta scaunului lui Dumnezeu-Tatal. Iar cand aduci mana dinspre partea dreapta la stanga, inchipuieste a doua venire a acelui Fiu al lui Dumnezeu care va sa judece lumea. Iar cand ti-ai pogorat mana dinspre partea stanga pana la picioare jos, inchipuieste iadul in care va sa munceasca Hristos dumnezeu pe toti cei ce n-au facut voile Sale, ci s-au lepadat si le-au calcat” -ILT, p. 355.

1702. -”Parintii definesc rugaciunea ca arma duhovniceasca si spun ca nu trebuie sa iesim fara de ea la razboi, ca sa nu fim luati in robie si dusi in tara vrajmasului. Dar rugaciunea curata nu o poate dobandi cel ce nu staruie pe langa Dumnezeu intru inima curata. Caci El este cel ce da rugaciunea celui ce se roaga si invata-pe om costiinta” -Filoc. IV, p. 205,8.

1703. -”Sufletul rational asezat la hotarul dintre lumea sensibila si inteligibila, prin cea sensibila i s-a incredintat sa vada si sa faca cele ale trupului, iar prin cea inteligibila cele ale Duhului. Dar fiindca lumina inteligibila s-a intunecat, iar cea sensibila s-a facut mai clara pentru obisnuinta de la inceput, nu poate sa priveasca deplin spre cele dumnezeiesti, daca nu se uneste in intregime cu lumina inteligibila, in rugaciune. Deci, in chip necesar sufletul se afla la hotarul dintre intuneric si lumina, spre intuneric miscandu-se prin fapta si afectiune, spre lumina prin inchipuirea cugetarii” -Filoc. IV, p. 293, 80.

1704. -”Mintea patimasa nu poate intra inlauntrul portii inguste a rugaciunii, inainte de a parasi grijile pricinuite de pofte, ci se va framanta mereu cu durere pe langa pridvoarele acelea” -riloc. IV, p. 293,81.

1705. -”Rugaciunea sa ramana in minte, ca raza in soare. Caci fara de ea, grijile de lumea simturilor, hoinarind ca niste nouri fara de apa, despart mintea de stralucirea ei” -Filoc. IV, p. 293,82.

1706. -”Puterea rugaciunii este foamea de buna voie de mancari. Iar puterea foamei sta in a nu asculta si a nu vedea nimic din cele lumesti, daca nu e trebuinta neaparata. Cel ce nu poarta grija de acestea, nu a intarit zidirea postului; iar pe a rugaciunii a facut-o sa se surpe” -Filoc. IV, p.293,83. . , .

1707. -”Rugaciunea e cheia imparatiei cerurilor. Cel ce o are pe aceasta cum trebuie, vede bunatatile randuite pe seama prietenilor ei. Dar cel ce nu are indraznire in aceea, nu vede decat cele de aci” -Filoc. IV, p. 296. 102.

17O8.”-”Mintea, in vremea rugaciunii nu poate zice cu indraznire catre Dumnezeu: “Ai rupt legaturile mele, Tie iti voi aduce jertfa de lauda (Ps. 115, 17), daca nu rupe, din dorul celor mai multe, legaturile fricii, ale trandaviei, ale somnului mult si ale lacomiei de mancare din care se naste pacatuirea” -Filoc. IV, p. 296,103.

1709. -”Cel impartasit, la (de) rugaciune sta afara de catapeteazina dintai. Inlauntru ajunge cel ce o face de un singur gand, (cel concentrat, adica). Dar in Sfintele Sfintelor, priveste numai cel ce impreuna cu pacea gandurilor (ratiunilor) naturale contempla cele dimprejurul fiintei care intrece orice minte, si s-a invrednicit de vreo aratare luminoasa de acolo” -Filoc. IV, 296, I, 4.

1710. -”Cand sufletul odihnindu-se de cele dinafara, se uneste cu rugaciunea, atunci aceea, inconjurandu-l ca o flacara il face intreg arzator, asa cum face focul fierul. Sufletul este acelasi, dar nu mai poate fi atins dinafara, cum nu poate fi nici fierul arzator” -Filoc. IV, 296, 105.

1711. -”Pe cei incepatori, legea rugaciunii ii apasa ca un stapan aspru; dar celor inaintati ea le este ca dragostea care impinge pe un flamand la ospat bogat” -Filoc. IV, p. 296,107.

1712. -Rasoforii sau fratii, in 24 de ore fac 50-100 de metanii si 100-301) de inchinaciuni, zicand la fiecare inchinaciune: “-Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul”, sau “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma”. Si face cruce plecandu-se cu mana pana la pamant. Dimineata isi rostesc rugaciunile diminetii sau canonul de umilinta catre Mantuitorul, iar seara rugaciunile de seara, Paraclisul sau canonul ingerului -CFS, 1,8.

1713. -Monahii stravofori sau mantiofori fac 100-200 de metanii si 300-500 inchinaciuni citindu-si dimineata rugaciunea diminetii si acatistul zilei sau canonul de umilinta catre Mantuitorul; iar seara rugaciunile de seara, paraclisul sau alte rugaciuni, pe care le va randui duhovnicul dupa puterea, ravna si preocuparile zilnice ale fiecaruia. -CFS, 1,8. 1714. -Cei ce nu stiu carte, sau nu pot merge la slujba celor sapte laude isi fac pravila cu metaniile astfel:

a). -Pentru utrenie sa petreaca stand in picioare si sa faca 30 de ate sau 100 de inchinaciuni, zicand la fiecare graunt, rugaciunea aceasta: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Pentru ceasuri 7 ate, vecernie 10 ate, dupa randuiala Sfantului Munte. -CFS, 1,8.

1715. -b). Alta randuiala: Pentru vecernie 100 de rugaciuni, adica: “Doamne Iisase Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul” si metanii mari 25. Pentru pavecernia rugaciuni 8 si metanii 12. Pentru Paraclis: rugaciunea Precistei de 70 de ori: “Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi”, si metanii 12. Pentru acatist rugaciuni 200 si metanii 12. Pentru canonul ingerului, rugaciuni 8, metanii 7. Pentru canonul pocaintei, rugaciuni 30, metanii 5. Pentru polunosnita rugaciuni 100, metanii 25. Pentru utrenie, rugaciuni 300, metanii 8. Pentru tus patru ceasurile, rugaciuni 200, metanii 30. Pentru obednita, rugaciuni 100, metanii 10. -CFS, 1,8.

1716. -c). -Alta randuiala: “Ca am luat de pre acele locuri ca in chilia lui, calugarul sa citeasca psaltirea, deci cine e mai puternic sa o savarseasca intr-o zi si intr-o noapte, altii si in trei saptamani, iar altii in doua, iar metanii sa faca cum ii va fi puterea fiecaruia”. “Cade-se a sti, ca dupa lasarea iesirii din biserica si vom merge la chilie, nu se cade sa facem vorba unul cu altul, ca opresc aceasta Sfintii Parinti ca ni se cade sa ne ferim de toata adunarea” -PBG, 140.

1717. -”Pravila calugarului: Pentru ceasul 9, doua ate. Drept vecernie, 4 ate. Pavecernita cea mica, 3 ate; iar cea mare, 6 ate. Polulosnita, 6 ate. Utrenia, 12 ate, Ceas 3 si 6, 4 ate; Obednita, 6 ate. Pravila chiliei, 6 ate si metanii 300. Pentru o psaltire, 60 de ate. Paraclisul, 6 ate” PBG, 140.

1718. -”Monahul schimnic” este indatorat a face intr-o zi si o noapte 300 de metanii mari.”, iar precum zic cei cu socoteala in Sfantul Munte sa faca metanii mari 150, iar inchinaciuni, 12 ate. -CFS, 1,8.

1719. -La randuiala rugaciunilor, duhovnicul trebuie sa tie seama si de starea sufleteasca, de greutatea ascultarilor, de felul de intelegere si indeletnicire al fiecaruia, si asa sa mareasca sau sa micsoreze pravila. Sa nu sileasca in asa fel ca sa inspire uraciunea pentru rugaciune si nici sa-l scuteasca cu totul, ci sa cerce in tot felul ca sa obtina folosul sufletesc care iubeste si slujeste lui Dumnezeu (V. Canonisirea)

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

RUGACIUNEA

Vizualizari: 2646

Id: 740

Imagine:

Share: