Rusinea la spovedanie

O luptă mare duce diavolul pentru a-l împiedica pe om să facă o mărturisire bună. Aici acţionează în două direcţii. O spovedanie făcută fără cuvenita pregătire, cu indiferenţă, la care uităm a mărturisi mai multe păcate, acestea rămân neiertate, spre bucuria vrăjmaşului. Apoi, vine şi cu o altă şoaptă, a ruşinii, zicând: „tu, om cu vază, crezut de toţi un om cinstit şi corect, te-ai înjosit la asemenea fapte; sau, om bogat fiind şi ai furat, ce va zice preotul când vei spune aceste păcate? Lasă-le, de data aceasta, şi le vei spune la vreun preot străin, care nu te cunoaşte!”

Dar trebuie să ştim că acest spirit viclean se va prezenta şi la Marea Judecată şi va arăta toate păcatele, precum şi locul, timpul şi împrejurările în care le-am săvârşit. Şi va acuza pe fiecare păcătos înaintea Dreptului Judecător zicând: Dreptule Judecător, pentru că aceştia, cu bucurie au săvârşit voile mele, ai mei sunt!

Oare pentru ce slobozeşte Dumnezeu să ridice ispite asupra noastră? Pentru ca să se ruşineze diavolul atunci când este biruit şi noi să ne încununăm şi să primim răsplata veşnică!

Omul fiind o fiinţă mai slabă ca diavolul, nu-l poate birui singur, acesta fiind plin de viclenie, ci numai cerând ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor.

Sfântul Apostol Pavel ne încredinţează că întărindu-ne cu puterea lui Dumnezeu şi îmbrăcându-ne în toate armele Lui vom putea rezista împotriva uneltirilor diavolului (Efes. 6, 10-11).

(Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 1996, p. 146)

Categoria: Articole

Cautare: