Sa fim credinciosi chemarii lui Dumnezeu intiparita in noi ca dor nestins…

Când citeşti despre trăirile sfinţilor în duh, despre stările duhovniceşti izvorâte din răpirile Duhului Sfânt, nu te grăbi să le cauţi înţelesuri psihologice, raţionale sau să le compari cu trăiri de ale noastre. Şi nici să le dispreţuieşti pe acestea. Acolo se întâmplă “lucruri” care încă nu s-au suit la mintea omului şi care sunt şi ele doar pregustări, pentru că adevărata lor trăire se va împlini după Înviere, când vom fi vii şi în trupul nostru. Acum, dintre muritori, doar Maica Domnului a atins această condiţie pentru care Biserica trăieşte clipă de clipă durerile naşterii. Şi tu eşti mădular al acestei Biserici! Şi tu trăieşti aceste chinuri în credinţa şi nădejdea celor făgăduite şi deja arătate celor ce au urechi de auzit şi ochi de văzut!

Acum, important pentru noi cei ce ne nevoim sau ne chinuim pe Cale, este să fim credincioşi chemării lui Dumnezeu întipărită ca dor nestins în chiar carnea inimii noastre şi să nu uităm nici o clipă că noima, raţiunea trupului nostru, este să devină Templu al Duhului Sfânt şi alăută a Sa!

Numai aşa vom şi birui ispitele “de-a stânga” şi pe cele “de-a dreapta” şi vom înainta cu smerenie, răbdare şi bucurie pe Calea cea strâmtă care ne duce în Viaţa cea Veşnică. Adică în Viaţa cu şi ca Dumnezeu!

(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 66-67)

Categoria: Articole

Cautare: