Sa-i avem pe sfinti drept prieteni

Stareţul Efrem Katunakiotul avea o deosebită evlavie la Sfântul Nectarie. Adeseori îl pomenea la Sfânta Liturghie, aprinzând lumânări în faţa icoanei lui. Mergea şi se închina la moaştele Sfântului ce răspândeau mireasmă şi care se aflau la chilia părintelui Gherasim Imnograful de la Sfânta Ana Mică [1]. Iar atunci când avea o mare nevoie, îi ruga pe părinţi să i le aducă la Katunakia, pentru binecuvântare. Când îl întrebau părinţii de ce Sfântul Nectarie este considerat un sfânt atât de mare, Stareţul răspundea: „Pentru că încă şi astăzi mai este clevetit”.

Odată, Părintele Efrem a observat că grâul pe care îl aveau în magazie era plin de gărgăriţe. Fiind singur cu stareţul Nichifor, care era bolnav, îi era foarte greu să procure alt grâu. Atunci s-a rugat la Sfântul Nectarie, a făcut semnul Sfintei Cruci cu o bucată de vată deasupra moaştelor lui şi a pus-o în grâu, după care nu s-a mai îngrijit de el. După câtva timp, atunci când a fost nevoie să macine grâu pentru a face pâine, acesta era foarte curat. Sfântul Nectarie făcuse minunea! De asemenea, o deosebită evlavie avea Stareţul la Sfântul Mare Mucenic Mina şi la Cuvioasa Muceniţă Irina de Hrisovalant. Îi pomenea la Sfânta Liturghie, punând cereri fie pentru ca Sfântul Mina să-i găsească vreun lucru pe care îl căuta, fie pentru ca Sfânta Irina [2] să aducă pacea acolo unde era nevoie.

Altădată, râvnitorul Efrem, pe când era tânăr preot dorea să păstreze şi după Sfânta Liturghie rodul duhovnicesc al acesteia. A cerut deci de la ceilalţi bătrâni ai Katunakiei să anuleze trataţiile şi discuţiile nevinovate de după Sfânta Liturghie, care sting flacăra ei duhovnicească. Însă aceia s-au împotrivit.

„M-am înfuriat”, spunea Stareţul. „Două-trei zile m-a luptat ţinerea de minte a răului. În cele din urmă, fiind aprins de râvnă, m-am rugat spunând: «Sfinte Vasile, Sfinte Teodore Studite, Sfântă Irina a Hrisovalantului, eu mă lupt pentru toate despre care voi învăţaţi, şi acum acesta este rodul de care mă bucur?». Şi îndată sufletul meu s-a umplut de pace şi dragoste față de toţi părinţii. Şi am avut sentimentul că am dobândit o mare biruinţă. Timp de trei zile am simţit prezența unei copile de doisprezece ani, care era Maica Domnului.

(Ieromonah Iosif Aghioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, pp. 86-88)

[1] La această chilie se află doar o părticică din moaştele Sfântului Nectarie.

Categoria: Articole

Cautare: