Sa ne ferim deci de imprejurarile si oamenii care trezesc in noi ganduri patimase

Pe lângă lupta împotriva împătimirii inimii, trebuie să vorbim şi despre lupta împotriva trupului. Creştinul trebuie să se îndepărteze de tot ceea ce îndeamnă trupul spre plăcere sau comoditate: „Dacă se predă cineva pe sine de bunăvoie dulcii pătimiri a trupului, e dus cu sila şi fără să vrea la asirieni ca să robească lui Nabucodonosor" (Avva Dorotei). Cel ce nu se opune cu fermitate satisfacerii patimilor, nu va dobândi sau nu-şi va păstra libertatea lăuntrică.

Să ne ferim deci de împrejurările şi oamenii care trezesc în noi gânduri pătimaşe. Întrebând un frate pe avva Chiru cum să se lupte împotriva aducerilor aminte despre păcatele dinainte şi împotriva închipuirilor de femei, i-a zis lui bătrânul: „De morţi nu te teme, ci de cei vii fugi, şi te îndreaptă mai mult spre rugăciune, mai presus de orice". Desigur, nu trebuie să înţelegem de aici că trebuie să fugim de toţi oamenii; acest lucru nu este posibil decât celor care caută curăţia desăvârşită pentru a se preda cu totul lui Dumnezeu. Trebuie însă să ne ferim de acei oameni care reprezintă o ispită pentru noi, nu pentru că ei ar fi răi, ci pentru că noi înşine suntem slabi sufleteşte şi vulnerabili în faţa bolilor provocate de gânduri pătimaşe: „Prin urmare, trebuie să observăm mintea în faţa lucrurilor ca să cunoaştem pentru care din ele e stăpânită de patimă" (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 263-264)

Categoria: Articole

Cautare: