Sa nu dam crezare invinuirilor

Scrieţi despre N.N. ce fel de suflet mai are şi ea, că reuşeşte să-i umbrească prin vorbele ei pe toţi şi pe toate!

Pe toate treptele există păcătoşi, şi milostivirea lui Dumnezeu îi acoperă, aşteptându-le întoarcerea. Nu trebuie să generalizăm cazurile particulare, adică pe baza unui singur caz să tragem concluzii despre caracterul unui om, şi pe baza unui singur om, despre o întreagă clasă de oameni. Este timpul să nu-i mai daţi crezare, acoperind totul cu o glumă. Şi întotdeauna ţineţi-vă de regula de a nu da crezare învinuirilor. Un stareţ bătrân, când a venit la el cineva şi a început să-l vorbească de rău pe un altul, l-a întrebat: „De unde ştii asta?” Acela i-a răspuns: „Un om bun mi-a povestit”. „Ba nu, nu a fost un om bun - i-a răspuns bătrânul. Dacă ar fi fost bun, n-ar fi vorbit de rău pe altul”. La fel trebuie să facem şi noi. Domnul să ne izbăvească de vederea greşelilor altora, iar zvonurilor să nu le dăm crezare, şi sufletul ne va fi curat. Dar cu păcatul osândirii ce ne vom face? Căci, de îndată ce osândirea faptelor altora se împleteşte cu dispreţuirea lor, iar nu cu suferinţa frăţească pentru ei şi cu păstrarea cinstirii pentru persoana lor — aceasta înseamnă osândire şi este un mare păcat!

Luaţi aminte!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori despre viața creștină, Editura Sophia, București, 2012, p. 90)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: