Sa nu se grabeasca nimeni sa actioneze, ci mai inainte sa se gandeasca si sa se roage

Este nevoie de multă atenţie, prudenţă şi discer­nământ pentru ca binele să se facă în chip bun şi să folosească, pentru că altfel, în loc să folosească, îl demonizează pe celălalt. Apoi, ceea ce gândeşte cineva să facă trebuie mai întâi să se coacă, pentru că de o rupe necoaptă, adică hotărăşte pripit, poate să aibă probleme mai târziu şi să se chinuiască. Chestiunile serioase, dacă se întârzie puţin, după aceea se rezol­vă repede şi corect. Se poate ca cineva să aibă deşteptăciune, dar să aibă împreună cu ea şi slavă deşartă şi iubire de sine, iar în acţiunile lui să premeargă aces­tea şi să nu ia aminte. De pildă, un câine la vânătoare, atunci când înaintează cu atenţie, deşi nu e de rasă, găseşte urmele iepurelui. În timp ce altul, care e de rasă foarte bună şi are toate însuşirile, atunci când se grăbeşte, aleargă în dreapta şi-n stânga fără rezultate. Acţiunea săvârşită înaintea gândirii are mândrie. De aceea, să nu se grăbească nimeni să acţioneze, ci mai înainte să se gândească şi să se roage. Atunci când premerge rugăciunea, nu acţionează spuma minţii, uşurătatea, ci mintea cea sfinţită.

Chiar şi oamenii duhovniceşti procedează de multe ori ca şi cum n-ar exista Dumnezeu. Nu-L lasă pe Dumnezeu să acţioneze. Dumnezeu ştie cum să lucreze. Deşi există mijloace duhovniceşti ca să se rezolve anumite situaţii duhovniceşti grele, cu toate acestea noi acţionăm lumeşte. Când eram la Sinai, un hoge (n.r. învățător musulman) mergea în fiecare vineri în mănăstire, urca în minaretul unei geamii care era acolo şi striga. Şi avea o voce!... Se auzea până sus la sihăstria Sfintei Epistimia. După aceea, mănăstirea a hotărât să închi­dă poarta vinerea atunci când mergea hogea ca să nu mai poată intra. Eu nu ştiam de această hotărâre. Într-o zi, pe când coboram spre mănăstire îl văd pe ho­gea mânios. „Acum am să le arăt eu”, îmi spune. „De ce mi-au închis poarta ca să nu intru?”. „Au închis-o ca să nu intre cămilele”, îi spun. „Nu cred că au în­chis-o pentru ca să nu intri tu”. După aceea, am spus ceva despre aceasta şi Părinţilor. Atunci, un secretar îmi spune: „Îi voi arăta eu lui hogea! Îl voi aranja eu. Voi scrie la guvern că hogea ne face probleme”. „Ascultă”, îi spun, „Ortodoxia nu procedează aşa. Să facem o priveghere, să cântăm slujba Părinţilor Sinaiţi, a Sfintei Ecaterina şi să lăsăm să vorbească Dumne­zeu. Mă voi duce şi eu sus şi mă voi ruga”. Am spus unor Părinţi să se roage şi ei şi astfel i-a venit o palmă lui hogea încât a plecat singur, a dispărut. Pentru că, chiar dacă ar fi închis poarta, guvernul s-ar fi încre­dinţat că nu este adevărat faptul că-i presează hogea şi apoi ar fi avut probleme. Hogea ar fi spus că mona­hii au închis poarta deoarece mergea în fiecare vineri acolo, şi astfel ar fi făcut un rău mănăstirii.

Un altul, mai demult, a văzut muntele Sinai şi a vrut să-şi facă o căsuţă acolo sus, pe vârful Sfintei Ecaterina. S-a îmbolnăvit şi s-a dus, a murit. Mai pe urmă a venit şi un altul să facă ceva acolo şi s-a dus şi acesta, a murit. De aceea este mai bine să nu ne ba­zăm numai pe acţiunile noastre omeneşti, ci să ne rugăm şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2, Trezire duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 78-80)

Categoria: Articole

Cautare:

Sa nu se grabeasca nimeni sa actioneze, ci mai inainte sa se gandeasca si sa se roage

Vizualizari: 675

Id: 10753

Imagine:

Share: