Sa primesti darul ce ti se ofera din iubire!

Şovăiam mereu să primesc daruri, chiar şi din partea unor prieteni, pe care, astfel, îi supăram, fără să vreau. Părintele „văzu” această slăbiciune a mea, în spatele căreia, deşi „idealizată”, se ascundea mândria, şi vru să mă scape de ea. Eu nu-i vorbisem niciodată despre această problemă. Odată, îmi spuse brusc: ‒ Când ţi se oferă ceva din iubire, trebuie să primeşti. Intervenţia Bătrânului, directă şi cu ţintă precisă, mi-a readus în minte nişte vorbe ce mă impresionaseră mult în adolescenţă: „Deşertăciune este tot ce iei din egoism, veşnicie ceea ce primeşti cu iubire, pentru a oferi bucuria reciprocităţii celui care îţi face darul din iubire”. Un prieten de-ai mei, cu preocupări ascetice, se gândea să păstreze o mică parte a banilor săi pentru nevoile personale, iar restul să-l dea milostenie. Şovăia, totuşi, pentru că ceea ce urma să păstreze pentru nevoile proprii era mult prea puţin. Îi mărturisi Părintelui acest gând, iar Bătrânul îi răspunse: ‒ Pentru ce te frămânţi cu asemenea lucruri, binecuvântatule? Ţine pentru tine câţi bani vrei şi îndreaptă-ţi întreaga strădanie spre a-L iubi mai mult pe Hristos, şi-atunci, toate problemele se vor rezolva de la sine. (Părintele Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 43-44)

Categoria: Articole

Cautare: